Realitatea Elan v. Realitatea Ghiță

Televiziunea lui Sorin Elano Ghiță a descoperit un nou mod de a face audiență. Asistăm la o genială reinvenție a conceptului de ”Reality Show”, un caz în care șoul e asigurat de televiziunea însăși, prin angajații și conducerea ei. Ideea e să fie împărțită redacția în două echipe rivale, puse apoi să treacă diverse probe: menținut site web, menținut emisie… Dna Dragotescu povestește – neavând la momentul respectiv cu ce și cu cine să filmeze – cum a trebuit să se machieze singură, plus pe dl Striblea. O să avem o emisiune despre emisiunea respectivă, cu actori puși să interpreteze dramaticul moment. Citesc că dl Schwarzenberg va susține o conferință la 13, aștept cu sufletul la gură să vină dl Ghiță să-i fure microfonul din goana mașinii. Sau poate emisia, căci așa se poartă acum…

COMPLETARE: Elan Schwarzenberg despre Sebastian Ghiță, ”prizonierii nu se împușcă în cap”. Ah, dar pot fi amenințați că vor fi îngropați de vii prin dealurile Moldovei? Întreb și eu…

Pentru parlamentarism cu dragoste si abjectie

Nici n-am terminat bine de comentat articolul precedent despre pseudo-pledoariile pentru parlamentarism, ca tocmai cei care sustineau ideea cum ca “arhitectii” Constitutiei noastre au conceput o constructie în stil parlamentar, revin pe scena de teatru absurd a politicii românesti pentru a arunca în aer esafodajul respectivei constructii. Scriam acolo ca o pretentie minimala pe care o am de la politicienii care se declara în favoarea unui regim parlamentar este ca acestia sa respecte deciziile Parlamentului. Al nostru tocmai a votat o “lege electorala” care mareste salariul profesorilor cu un procent care depaseste asteptarile sindicalistilor celor mai înversunati. Nu comentez aici legea si motivele care au dus la aceasta escalada a violentei atacurilor la buget, a facut-o Doc aici. Ma opresc doar la reactia guvernului la adoptarea ei. În speta, la cea a ministrului finantelor Vosganian, prezent din nou pe ecrane cu un numar foarte comic (aici îl contrazic pe Doc, pe mine m-a amuzat). Speriat pe buna dreptate de perspectivele unei gauri negre în buget, dl. ministru Vosganian a lansat un SOS patetic catre… CSAT.

Cum sa întelegem arhitectura logica din capul unora care azi se declara pentru parlamentarism iar mâine, când Parlamentul voteaza o lege neplacuta, fac apel la Consiliul Suprem de Aparare a Tarii pentru a impiedica aplicarea ei ? Care trec cu seninatate de la regimul parlamentar modern si european la CSAT-ul cu adevarat “caucazian” condus de presedinte ?

Dupa CSAT, dl. Vosganian vrea sa se mai plânga si la Curtea Constitutionala care ar urma sa se pronunte asupra unui … conflict între institutiile statului. Stimate dle ministru, credeti-ma pe cuvânt : într-un regim parlamentar cât de cât democratic nu pot exista conflicte între parlament si guvernul validat de acesta ! Când între majoritatea parlamentara si guvern exista un dezacord profund (deci a fortiori în situatia de bataie de joc actuala), guvernul demisioneaza. Nu exista alta cale de rezolvare nici la Curtea Constitutionala nici la CSAT nici aiurea. “Conflictul” actual ma obliga sa reiau citatul din articolul trecut :

“In momentul in care o persoana incearca in functie de cultura si viziunea politica pe care o are, sa depaseasca limitele spiritului si literei Constitutiei, incep sa apara conflictele intre institutiile statului. Acesta a fost unul dintre factorii fundamentali care au minat actiunea guvernamentala si progresul Romaniei in acesti patru ani.”

(C.P. Tăriceanu,despre reforma constituţională)

Ati recunoscut spusele dlui prim ministru Tariceanu din pledoaria sa pentru parlamentarism. Ce crede dl. prim-ministru despre actuala criza ? Iata :

“Deciziile politicianiste luate de Parlament nu vor face altceva decat sa se intoarca impotriva romanilor. (…) In Parlament e o veselie totala, se aproba orice.”

(C.P. Tăriceanu, despre decizia măririi salariilor profesorilor)

Iar pe scena politica româneasca e o veselie totala, se spune azi un lucru si mâine contrariul, de nu mai stie bietul cetatean daca e vorba de amnezie grava sau ipocrizie grosiera. Opiniile contradictorii emise la intervale de timp mai mari nici n-ar mai trebui sa ne mire. Cea de mai jos, a dlui Vosganian când cu legea pensiilor, o reamintesc totusi, ca e foarte nostima :

“Corect este ca noi sa incercam sa aplicam legea asa cum este si, daca vedem ca nu putem, venim la parlament si spunem: „Parlament draga…” ”

(Varujan Vosganian in dialog cu preşedintele Basescu despre legea pensiilor)

Parlament draga, plin de superpopulisti abjecti !

Ludovic Orban a identificat ministrul imbecil!



 
“Nici unul dintre colegii mei nu este imbecil. Singurul imbecil în această situaţie este cel care îşi permite să folosească astfel de expresii.”

(Ludovic Orban, comentând expresia ministru “imbecil” folosită de Traian Băsescu)

Bun, considerând ad-litteram indiciul oferit succint de dl Orban, vă rog să ghiciţi cine e “ministrul imbecil”. Aveţi dreptul la o singură încercare. 😀

Cine e gata pentru noul sistem de vot? O analiză în Argeş


 
“Eu cred că ar face foarte bine dl Băsescu dacă ar invita partidele la Cotroceni, să discute încă odată oportunitatea introducerii votului uninominal de anul acesta. Pentru că e o părere personală (…), poporul român nu e pregătit pentru votul uninominal”

(Andrei Alexandru, purtător de cuvânt al dlui Văcăroiu)

Am asistat, acum două zile, la Realitatea Zilei, la o pledoarie ciudată, făcută de un personaj care apare destul de rar pe ecranele TV. Purtătorul de cuvânt al dlui Văcăroiu se adresa preşedintelui Băsescu, rugându-l să invite toate partidele la Cotroceni să discute … despre oportunitatea sistemului de vot proaspăt adoptat. Alexandru Andrei, care se declara totodată şi aspirant la un fotoliu de parlamentar din toamnă, părea brusc foarte preocupat de pregătirea electoratului pentru vot. Nu am să discut aici fondul afirmaţiei (e un clişeu şubred), o să spun doar că pare greu de crezut că îngrijorarea are în totalitate de-a face cu o ipotetica inadecvare a electoratului român la noul sistem electoral.
Continue reading Cine e gata pentru noul sistem de vot? O analiză în Argeş

Cum văd eu clipurile cu "buldogul stăpânului" şi "autostrada zburătoare"

Nu ştiu în ce măsură nişte clipuri pe youtube pot să influenţeze campania pentru primăria Capitalei, şi nici nu sunt expert în chestiuni de comunicare politică. Pot doar să spun cum judec eu, în calitate de privitor, cele două videoclipuri de campanie ale candidaţilor la primăria Capitalei. Am citit şi comentariile colegului Iulian Comănescu, dar mă aflu în dezacord cu el. Să le luăm pe rând.

1. Cel al lui Oprescu are avantajul de a fi scurt şi la obiect. Candidatul Oprescu s-a prezentat încă de la începutul campaniei ca un independent, mesajul lui principal a fost acela că “nu are stăpân”, că e deasupra jocurilor politice, că e în luptă cu sistemul etc. Asta prezintă şi videoclipul, bine realizat, economic, şi în ton cu stilul miştocăresc al dlui Oprescu : candidatul îşi proclamă din nou independenţa, în acelaşi timp în care încearcă să alunge de lângă el un buldog, aluzie cât se poate de străvezie la contra-candidatul său. La fel ca dl Oprescu însuşi, care se descurcă uşor în faţa unei camere de luat vederi, clipul “dă bine” şi e uşor de urmărit.

Cât de convingător este, asta nu mai pot să ştiu. În ce priveşte buldogul, dl Oprescu lucrează cu materialul clientului, nu el a inventat o poreclă care poate uşor să alunece în derizoriu şi peioraţie. Pe de altă parte, spre deosebire de colegul meu, mie nu mi se pare chiar deloc că dl Oprescu alungă “cu blândeţe” câinele de lângă el; din contră, îl împinge cu piciorul, urlă la el… Iar buldogul acela, gudurându-se vesel şi căutând să se joace, mie unul îmi pare chiar simpatic. Prin comparaţie, politicianul Vasile Blaga, care vor fi trăsăturile lui bune de imagine, nu-mi amintesc să mi se fi părut vreodată câtuşi de puţin simpatic.


2. Şi Vasile Blaga lucrează cu materialul clientului, şi încă într-o măsură mult mai mare. Nu el, ci Sorin Oprescu este eroul videoclipului, fără să fie nevoie de vreo intervenţie care să-l caricaturizeze. Dar asta nu i-a oprit pe realizatorii lui să încerce. Rezultatul e un montaj ce pare pripit şi aglomerat, încărcat şi cu râsetele forţate… şi inutile. De fapt, cred eu, nu doar inutile ci contra-productive.

De ce? Cu autostrada aceea suspendată a lui Sorin Oprescu şi-a bătut singur un ditamai cui în talpă. Or fi şi oameni care îl votează chiar pentru astfel de soluţii fanteziste la problema traficului. Dar cred că cei mai mulţi dintre adepţii lui tratează chestia ca pe-un fel de glumă. Unul din mişto-urile apreciate ale doctorului, la fel cum e referirea la strada Mihăileanu pe post de traseu al autostrăzii, lucru pe care autorii videoclipului găsesc de cuviinţă să-l preia. Cu alte cuvinte, o promisiune bombastică care probează talentul candidatului lor la ironizat contracandidaţii şi la “fraierit” electoratul. Dar în nici un caz genul de proiect pe care i-ar trece efectiv prin cap să-l pună în practică odată ajuns primar.

Or, aceşti oameni şi-ar părăsi rapid candidatul dacă ar fi convinşi că, odată ales dl Oprescu chiar le-ar putea trânti traficul din Bucureşti pe la ferestre (“oază de linişte şi verdeaţă”? o autostradă?). Cea mai bună cale de a compromite candidatura dlui Oprescu este să laşi senzaţia că are intenţii cât se poate de serioase cu autostrada lui suspendată (măcar de-ar fi fost zburătoare); cele mai eficace pasaje din videoclip sunt cele nealterate în vreun fel, acolo unde dl Oprescu vorbeşte şi pare convins de fezabilitatea planului său. Restul sunt tot atâtea încercări ale autorilor lui de a ascunde acest lucru, şi de a trata totul ca pe o imensă glumă. Dl Oprescu ar trebui să le mulţumească.

PNL are guvern dar nu e de acord cu el

Citisem săptămâna trecută o ştire haioasă, un nou episod din serialul “pensionarii apolitici şi veseli”. Un lider al unei asociaţii de pensionari recunoştea senin că a cerut inclusiv sponsorizarea PNL pentru a organiza un miting împotriva guvernului. Dl Cristea, liderul cu pricina, părea să fie chiar surprins şi deranjat de faptul că partidul condus de dl Tăriceanu a refuzat să dea bani pentru o manifestare de protest la adresa guvernului condus de dl Tăriceanu. Până la urmă n-am mai pus pe blog episodul, preferând să mă amuz în particular.


Astăzi constat că viaţa noastră politică bate filmul şi umorul involuntar al pensionarilor veseli. Citesc că PNL “nu şi-l asumă” pe noul ministrul de Externe, Lazăr Comănescu, şi că nu au de gând să-i sprijine proiectele. Ce poate urma de aici? Să facă mitinguri împotriva lui? (de sponsorizat nu se mai pune problema…) Să depună moţiune simplă împotriva propriului ministru? De ce nu direct una de cenzură?

Diplomaţii fac nudism şi laptele bine-crescut

“Alarma la metrou din cauza unui diplomat gol” anunţă Cotidianul într-o ştire de zilele trecute. Cum era şi agitaţia asta cu summitul, mi-am şi imaginat cum, spre disperarea organizatorilor şi lunetiştilor, unul din membri delegaţiilor oficiale intră în metrou echipat în costumul lui Adam. De fapt era o geantă-diplomat lipsită de conţinut şi aruncată într-un coş de gunoi.

 
 
“A treia zi [ministrul] a venit, a discutat cu … crescătorii de lapte au fost atunci nemulţumiţi (…)”

(reporter Realitatea TV)

Iar de la realitatea am aflat că principiul “eliminării intermediarului” a fost dus la o extremă neaşteptată de către zootehnia românească. În loc să se mai crească vaci de pe urma cărora să se producă lapte, reporterii Realităţii TV au descoperit că vacile au fost scoase din schemă şi s-a trecut direct la creşterea de lapte, spre uluirea sărmanelor bovine.

Frauda recunoscută e pe de-a-ntregul uitată (100% Adrian Năstase)



“Eu am pierdut alegerile prezidenţiale pentru că unii dintre colegii mei au acceptat ca în turul II să fie eliminate listele suplimentare, şi-n felul ăsta s-au pierdut câteva sute de mii de voturi”

(Adrian Năstase în emisiunea “100% cu Robert Turcescu”)

Poate că cineva care se preocupă mai de curând de politica românească nu înţelege pasajul de mai sus. De ce lipsa listelor suplimentare l-ar fi înfrânt pe unul dintre candidaţi? Un pic mai aproape de adevăr ne-ar aduce întrebarea echivalentă : de ce prezenţa listelor suplimentare l-ar fi făcut victorios? Un novice ar avea o scuză pentru neştiinţă. Însă dl Turcescu, interlocutorul fostului premier, nu are nici una – decât poate faptul că, nu doar el, ci nimeni altcineva n-a părut să acorde importanţă acestui pasaj. De ce ar fi important?
Continue reading Frauda recunoscută e pe de-a-ntregul uitată (100% Adrian Năstase)

Mătuşa Tamara se răsuceşte în mormânt, în căutare de cadouri nejustificate (dar nu ilicite!)


“Vă dau un exemplu : Atunci când eu nu am cum ca să justific, pentru că am primit cadou de la o persoană care, să zicem, a decedat; şi n-am avut, eu ştiu să spun, impoliteţea de-a face acte să-i spun, nu dom’ne stai aicea să-mi scrii…”

(senatorul Şerban Nicolae, la dezbaterile din plen privind ordonanţa pentru modificarea legii ANI)

Continue reading Mătuşa Tamara se răsuceşte în mormânt, în căutare de cadouri nejustificate (dar nu ilicite!)