De ce să ne batem calul cu ţărănişti? Un răspuns pentru Mihnea

Articolul trecut a primit o replică dojenitoare de la colegul Mihnea. Autorul de la “Politica şi New Media” spune, în esenţă, că dăm prea mare importanţă unui subiect minor. Că deschidem, eu şi alţi autori de blog, un subiect despre care s-a spus deja tot ce era de spus. Că batem un cal mort, cum spune expresia engleazească.

“Underhill, MoROmeTe si Doc critica in tonuri destul de dure candidatura lui Pavelescu, acuzandu-l ca strica infinitezimala frantura de imagine buna pe care o mai avea PNTcd-ul cu traseismul sau politic si cu lipsa de moralitate aferenta oricarei colaborari cu balcanicul de Becali. Adevarat. Intrebare mea este si ce daca? In primul rand am ramas surprins ca un astfel de subiect ar avea vreo importanta in scrierile celor trei, oameni seriosi, de altfel.”
(Mihnea – “Ţărani şi oieri”)

Continue reading De ce să ne batem calul cu ţărănişti? Un răspuns pentru Mihnea

Aurelian Peneţecedescu, născut Penelescu, Pedescu, Pinescu. Căsătorit Penegescu.

Am scris, atunci când s-a semnat nu-ştiu-ce protocol pentru “polul de dreapta” între PNL, AP şi PNŢCD, că e o afacere avantajoasă pentru partidul aflat la guvernare şi perdantă pentru cel condus de dl Miluţ. Am scris atunci că PNL n-a făcut decât să inventeze un titlu care să-i dea o greutate doctrinară, şi să-şi asigure linişte din partea aceasta a spectrului politic. Am scris că partidul dlui Tăriceanu nu are de gând să meargă mai departe asociindu-se în orice fel cu aceste partide în alegeri (absorbţia, evident, nu e o asociere), şi că va folosi ideea de pol exclusiv pentru scop de imagine, lăsând-o în rest să doarmă liniştită. Am scris că PNŢCD nu are decât de pierdut în urma unei înţelegeri lipsită de concretizare electorală.
Continue reading Aurelian Peneţecedescu, născut Penelescu, Pedescu, Pinescu. Căsătorit Penegescu.

De ce Vanghelie?

De ce îl vrea dl Vanghelie candidat pe Vanghelie? Ce motiv are primarul sectorului 5 să lupte să fie nominalizat în lupta pentru primăria capitalei? Sigur, răspunsul imediat, natural şi greşit este pentru că crede într-adevăr că are o şansă să câştige demnitatea respectivă. Nu cred că are, şi nu cred că îşi face iluzii că are. Şi atunci, de ce? Răspunsul, cred eu, este pentru că dl Vanghelie ocupă o poziţie cheie în partidul său, şeful celei mai puternice organizaţii locale, lider al PSD din Capitală. Desemnarea altei persoane în postul de candidat la primăria Bucureştiului, mai mult, desemnarea peste vointa lui a unui competitor din partid, ar reprezenta o ştirbire a autorităţii sale la nivelul organizaţiei, şi un prim pas către pierderea conducerii ei.

Poziţiile în partid sunt cele pentru care se poartă această dispută internă. Pentru candidatul Vanghelie pierderea primăriei Capitalei nu ar fi aşa o problemă, se poate justifica spunând că e o demnitate pe care PSD n-a reuşit niciodată s-o câştige. În schimb pierderea primăriei sectorului 5, de exemplu, ar fi un eşec mult mai greu de justificat, mai ales dacă – continuând speculaţia – candidatul Sorin Oprescu ar obţine un scor mult mai bun în competiţia de la nivelul primăriei generale.

De ce ar vrea Mircea Geoană să fie candidat Marian Vanghelie? Excludem şi în acest caz explicaţia imediată ce ţine de şansele de a câştiga competiţia; poate fi un subiect de dezbatere dacă PSD are şanse practice să câştige acest mandat, dar inclusiv în partid nu este contrazisă afirmaţia că dl Oprescu are conform sondajelor şanse mai mari decât dl Vanghelie. Nu ştiu dacă preşedintele PSD face acest gest bizuindu-se pe loialitatea şefului PSD Bucureşti, personal cred că ar avea mai multă siguranţă dacă s-ar bizui pe competenţele lingvistice şi gramaticale ale acestuia. Acestea fiind spuse, cea mai probabilă explicaţie este că dl Geoană, la rândul său, se foloseşte de Vanghelie pentru a bloca avansarea pe poziţiile interne în partid a unor rivali. Dl Oprescu poate fi un competitor redutabil pentru Vanghelie, pentru contracandidaţii săi la primăria Capitalei (ceea ce, ca paranteză, ar fi foarte bine din prisma interesului public), şi în perspectivă nu foarte îndepărtată pentru însuşi liderul PSD. Dar dl Geoană a procedat încă odată ca un …om inabil din punct de vedere politic. Sprijinul public pe care i l-a acordat dlui Vanghelie l-a pus în situaţia de a pierde din ambele situaţii. Dacă dl Oprescu câştigă nominalizarea autoritatea internă a preşedintelui partidului va primi o nouă lovitură. Dacă dl Vanghelie e nominalizat şi pierde dl Geoană va fi făcut responsabil. De altfel, problema s-a pus deja în aceşti termeni, dar şi într-un mod amuzant:

“Vicepreşedintele PSD, Victor Ponta, a declarat că în şedinţa de astăzi va cere ca, pe lângă supunerea la vot a candidaturii lui Marian Vanghelie, cu care el nu este de acord, să se adopte o decizie în privinţa demisiei de onoare a lui Mircea Geoană în cazul în care candidatul preferat al acestuia va pierde alegerile.”
(Realitatea TV)

Dacă cei de la PC şi-au ales fondatorul partidului de ce n-ar putea atunci un alt partid să supună la vot o demisie de onoare? “Demiterea de onoare”…

Încă ceva, de încheiere. Nominalizarea aceasta contează mult pentru PSD, ca partid, nu doar din prisma conflictelor interne – şi acelea contază, în sine, PSD a înregistrat deja un eşec în acest episod. Chiar dacă plecăm de la ideea că oricare din candidaţii propuşi de partid va pierde, contează mult pentru partid care va fi scorul înregistrat în primul tur de candidatul său. Competiţia pentru primăria Capitalei este foarte mediatizată, iar mobilizarea partidului şi a alegătorilor săi în turul 2 al alegerilor depinde de percepţia formată în primul tur, de partid care câştigă sau care pierde.


[poll id=”39″]
[poll id=”40″]
[poll id=”41″]

COMPLETARE (8 aprilie) : Hotnews : Pe surse şi pe spuse, Miron Mitrea, susţinătorul candidaturii dlui Vanghelie, ar fi propunerea PSD pentru primăria Capitalei. Dl Vanghelie îl va seconda candidând la Sectorul 5, şi pentru postul de viceprimar.

COMPLETARE (11 aprilie) : Cristian Diaconescu este până la urmă opţiunea PSD pentru primăria Capitalei. Să vedem reacţiile celorlalţi doi pretendenţi. Eu votasem pentru dl Vanghelie, pentru că nu văd cum ar putea un partid să arunce în lupta electorală un candidat împotriva voinţei organizaţiei locale. Rămâne să vedem dacă cei doi vor face echipă, şi ce echipă vor face…

COMPLETARE (16 aprilie) : Sorin Oprescu a anunţat astăzi că va candida independent.

Despre legea ANI (IV). În secvenţe de groază, legea este atacată de papagali feroce

Proiectul iniţial legii ANI, cel care aparţinea dnei Macovei, a fost supus la două critici majore. Prima critică spunea, în esenţă, că nu este îndeajuns de dur şi de strict. A doua critică spunea, în esenţă, că este excesiv de dur şi de strict. Faptul că aceste critici se bat cap în cap nu a împiedicat anumite persoane să le arunce, fără să clipească, pe ambele. Dna Weber, reprezentanta PNL în PE, îmi vine acum în minte. În urmă cu 2-3 ani se răstea la dna Macovei că de ce ANI nu cercetează şi rudele de gradul IV. Acum a descoperit că însăşi ideea de cercetare în felul acesta a averii demnitarilor este o exagerare, şi impunerea de către europeni a unui standard dublu. Oricum, măcar dna Weber a aşteptat să treacă ceva vreme; căci sunt cazuri de papagali politici care acuză şi un lucru şi contrariul lui practic în acelaşi timp.

Continue reading Despre legea ANI (IV). În secvenţe de groază, legea este atacată de papagali feroce

Cine a scăpat-o pe dna Huza de dosarul penal, sau ce nu ne spune Mediafax

“EXCLUSIV: Judecătoarea Maria Huza, achitată la cererea acuzării” – anunţă o ştire Mediafax, continuând:

“Judecătoarea Maria Huza a fost achitată de acuzaţiile aduse de procurorul anticorupţie Doru Ţuluş, după ce în finalul procesului acuzarea a cerut absolvirea de vină a acesteia, instanţa constatând faptul că infracţiunii “îi lipseşte unul din elementele constitutive”, potrivit actelor din dosar.”
(Mediafax)

Continue reading Cine a scăpat-o pe dna Huza de dosarul penal, sau ce nu ne spune Mediafax

Ioan Vida, victima presei "echidistante"

Curtea Constituţională a emis o decizie care-l priveşte direct pe dl Adrian Năstase. La o zi după pronunţare, şi înainte ca decizia să fie publicată în Monitorul Oficial, preşedintele acestei instituţii a explicat pentru presă modul în care ea trebuie aplicată. În consecinţă, ziare precum Jurnalul Naţional sau Gândul l-au acuzat că a încalcat legea riscând sancţiuni până la retragerea mandatului de judecător. Ba nu, ambele ziare n-au suflat un cuvinţel.
Continue reading Ioan Vida, victima presei "echidistante"

Preşedintele, presa şi secretarul organizaţiei de copii timizi ai PD-L

N-am scris despre Elena Băsescu. Nu am avut ce, nu există subiect. Din pricină de bâlbe şi dezacorduri gramaticale? Da, dar politicieni şi jurnalişti fac aşa ceva în mod curent, e material pentru “Cârcotaşi” nu pentru ştiri de prima pagină, editoriale sau analize. A avansat în PD-L până la un post pentru care nu este pregătită? Se prea poate, dar PD-L este o organizaţie privată, persoanele care urcă în ierarhia sa internă privesc doar membrii acestui partid. ( “Numirea acestei gagicute in fruntea tineretului PD-L este o jignire pentru intreaga tara”, zice CTP, demonstrând că jurnalişti de teapa lui au preşedintele pe care şi-l merită. Dacă naturelul lui Popescu C.T. este atât de simţitor la ce se întâmplă în partidul prezidenţial, poate că ar trebui să se înscrie în el în loc să debiteze astfel de tâmpenii. ) România chiar are, în schimb, o problemă cu criteriile pentru numirile în demnităţi publice, dar e o problemă tratată marginal de presă.
Continue reading Preşedintele, presa şi secretarul organizaţiei de copii timizi ai PD-L

Girafele inexistente ale ţăranilor de la CSM

“Aşa ceva nu există”, a exclamat ţăranul văzând girafa. Privise probabil pentru prima oară la acel animal surprinzător, reacţia lui amuzantă poate fi înţeleasă şi scuzată. Consiliului Superior al Magistraturii, în schimb, i se tot pun în faţă realităţile triste ale justiţiei noastre, lucruri care cu greu s-ar putea spune că nu le sunt cunoscute. Reacţia lor, atunci când nu ştampilează “ingerinţa în treburile justiţiei”, este să exclame că aşa ceva nu există. Reacţia nu e deloc amuzantă; poate fi înţeleasă din cu totul alte motive decât inocenta surpriză.

Lidia BarbulescuUltimul din seria apariţiilor stânjenitoare este raportul Departamentului de Stat american privind respectarea drepturilor omului. Capitolul privitor la România conţine critici la adresa justiţiei din ţara noastră în general şi la adresa CSM în particular. Este acuzat faptul că unii din membrii CSM sunt în stare de conflict de interese, şi că unul din membri Consiliului a divulgat date din anchete aflate în desfăşurare pentru a compromite procurorii. Sub semnătura preşedintelui său, judecătoarea Lidia Bărbulescu, răspunsul Consiliului este să spună că aşa ceva nu există.

Continue reading Girafele inexistente ale ţăranilor de la CSM

Sistemul lui Ptolemeu, sistemul uninominal-proportional si alte ciudatenii.

Pare greu de crezut, dar acum 2000 de ani deja existau savanti precum Aristarh care sustineau ca Pamantul se invârte in jurul Soarelui si nu invers. O teorie care nu putea fi acceptata atunci, în conditiile în care curentul de gândire majoritar – scoala lui Pitagora de exemplu – plasa Pamântul in centrul Universului. Ideile acestor savanti ai Antichitatii se loveau însa de o contrarietate. Daca Soarele dadea într-adevar impresia ca se roteste în jurul Pamântului, în schimb celelalte planete cunoscute se abateau din când în când de la directia de rotatie si o luau înapoi, formând niste bucle ciudate. Pentru a explica aceste miscari, numite retrograde, modelul geocentric a fost adaptat în fel si chip. Marele savant Aristotel sustinea ca planetele se rotesc în jurul unui centru care se roteste la rândul lui in jurul Pamântului. Dar nici modelul lui Aristotel nu corespundea masuratorilor. 5 secole mai târziu, astronomul Ptolemeu credea ca rezolvase problema prin alte doua modificari aduse modelului lui Aristotel. Intr-o opera de 13 volume numita “Sintaxa maiestuoasa” (“Almageste”) Ptolemeu îsi expune teoria care nu e dintre cele mai simple. Continue reading Sistemul lui Ptolemeu, sistemul uninominal-proportional si alte ciudatenii.

O dilemă : ce a decis Curtea Constituţională privind urmărirea penală a miniştrilor-parlamentari?

Confruntaţi cu perspectiva îngrijorătoare ca, în fine, o instanţă să se pronunţe pe fond în dosarele lor, miniştri şi foştii miniştri au căutat o portiţă de scăpare în calitatea lor de parlamentari. Pretenţia lor a fost că avizul pentru urmărirea lor penală trebuie dat de către colegii lor din parlament. Judecătorii constituţionali s-au pronunţat astfel :
Continue reading O dilemă : ce a decis Curtea Constituţională privind urmărirea penală a miniştrilor-parlamentari?