Bilete de papagal nesimţit. Bogdan Olteanu

Am tot dat bilete de papagali politicienilor care faultează logica sau bunul simţ, spun prostii sau ne iau de proşti. Dar mă tem că, fie şi în interiorul acestei definiţii, există papagali şi papagali. Avem aici un caz care, prin comparaţie, lasă în umbră o bună parte din celelalte în care am acordat aceste bilete.

Preşedintele Băsescu a reproşat deputaţilor că se substituie justiţiei şi că blochează dosarele dlor Mitrea şi Năstase. Replica liderului deputaţilor a venit prompt, în forma unui “ba pe-a mă-tii!”, aşa cum se poartă la politicieni la care papionul ţine loc de bună creştere. Dincolo de formă, însă, fondul e absolut jalnic. Am selectat pasajul următor

“Încă din toamna trecută mi-am exprimat regretul că aţi refuzat să colaboraţi cu Comisia prezidenţială înfiinţată prin Ordonanţă de Urgenţă şi desemnată de Consiliul Superior al Magistraturii, tergiversând astfel soluţionarea dosarelor de corupţie vreme de câteva luni, în aşteptarea unei decizii a Curţii Constituţionale care să fie în interesul dumneavoastră.”
(Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, scrisoare către preşedintele Băsescu)

E incredibil cum într-un pasaj atât de scurt se poate acumula atâta minciună, impostură şi rea credinţă. Să le luăm pe rând. Comisia prezidenţială a fost desfiinţată prin Ordonanţă de Urgenţă, nu înfiinţată. OUG-ul a fost promovat de ministrul PNL al Justiţiei, el însuşi în situaţia de a fi urmărit penal. Respectivul act al guvernului PNL a fost cel care a întârziat anchetele – aşa cum se poate deduce că a fost intenţia acestui act cu dedicaţie –, nu refuzul preşedintelui de a colabora cu comisia nou instituită. Şi aici e o minciună flagrantă, Comisia respectivă n-a ajuns vreodată să funcţioneze, fiind declarată neconstituţională înainte să apuce efectiv să elaboreze vreun aviz. Fapt pentru care oricum n-ar fi avut nevoie de colaborarea preşedintelui, la fel cum sesizarea şi deliberările CCR n-au împiedicat-o să funcţioneze. Decizia CCR n-a făcut decât să constate neconstituţionalitatea flagrantă a noii legi. Iar aceeaşi Curte, chiar la sesizarea dlui Olteanu, a decis ulterior că în ciuda textului de lege(!) parchetul trebuie să ceară parlamentului nu preşedintelui avizul în cazul miniştrilor-parlamentari, cu alte cuvinte colaborarea prezidenţială, presupunând că acceptăm ca adevărate celelalte afirmaţii ale dlui Olteanu, oricum nu l-ar fi împiedicat pe acelaşi dl Olteanu să blocheze dosarul cerând CCR, practic, să invalideze avizul prezidenţial. Cum spuneam, un şir de minciuni, de impostură şi de rea-credinţă.

Mascarada şi legea răspunderii ministeriale (V)

Ca de obicei, n-am şanse să fac exagerări polemice când vine vorba de politica noastră. “Mascaradă” nu mai pare efectiv un termen excesiv, din contră, după ce se întâmplă cu dosarele din justiţie ale fostului premier, termenul a devenit insuficient. Nu mai exagerează ci, din contră, ascunde.

Nu cred că e o surpriză ce se întâmplă în parlament cu dosarul Năstase. În schimb, şirul de minciuni şi de incoerenţe este interminabil. Cotidianul remarca tranziţia deputatului PNL Ujeniuc de la acuzator (la propriu) al dlui Năstase în apărător (la propriu!) al aceluiaşi, într-unul şi acelaşi caz. Dar haide să vedem poziţia oficială a PNL, cum era ea acum doi ani :
Continue reading Mascarada şi legea răspunderii ministeriale (V)

Vocea poporului şi boxul partidelor

Să nu credeţi că suntem singura ţară democratică unde se întâmplă să fie dispute şi blocaje între instituţii. De exemplu, o dispută aprigă s-a stârnit, acum mai bine de un secol, între cele două Camere ale parlamentului britanic. Pentru început, lorzii au respins categoric câteva proiecte votate în Camera Comunelor, culminând cu proiectul de buget propus de un guvern. Comunele au ripostat ameninţând cu numirea a sute de lorzi care să voteze de partea guvernului, sau chiar cu desfiinţarea Camerei superioare. Până la urmă aceasta a fost lăsată fără posibilitatea de a respinge proiectele votate de Camera inferioară, putând doar să le amâne vreme de 2 ani. Termenul a fost redus apoi la un singur an, şi apoi, în fine, disputa s-a rezolvat.
Continue reading Vocea poporului şi boxul partidelor

Cum devine discursul anti-sistem o păcăleală anti-democratică

Spuneam în articolul trecut că toate partidele noastre par să-şi fi descoperit, la nivel de discurs, vocaţia anti-sistem, care contribuie, alături de sistemul proporţional de vot, la blocaje sau la cooptarea în guvernarea locală a unor partide mici şi extremiste de tipul PNG.

Altă problemă este că în realitate acest caracter anti-sistem este în bună măsură o impostură, şi la cele vechi, şi la cele care au descoperit retorica asta ceva mai de curând. În discurs partidele noastre sunt împotriva întregului spectru politic. În decizie sunt deschise la aproape orice fel de alianţe. Mă grăbesc cu o clarificare : nu deschiderea asta e o problemă, nici vorbă, n-am ajuns să spun că e bine să avem partide anti-sistem. Ipocrizia partidelor este, în acest caz, providenţială; fără disponibilitatea lor de a face alianţe ne-am pomeni cu o administraţie locală blocată. Problema vine din diferenţa dintre discurs şi decizie.

De ce? Repet aici norma democratică fundamentală : voinţa alegătorilor este singura sursă de legitimitate politică. Or, discursul partidelor împotriva sistemului devine astfel (şi) un sistem foarte bun împotriva electoratului : în campanie te declari împotriva tuturor, sună foarte demn şi principial. După alegeri, invocând circumstanţele, uiţi de discursul de campanie şi te aliezi cu cine îţi convine, în ciuda celor care te-au votat. Discursul anti-sistem devine astfel, în fapt, o modalitate de a sustrage de la legitimarea în alegeri a unei decizii politice fundamentale, cum este cea privind alianţele care vor fi făcute ulterior.

Din pricina asta, poziţia lui Crin Antonescu “ori la guvernare cu PSD, ori în opoziţie” este la modul fundamental mai democratică şi mai cinstită decât lunecoasa ambiguitate a lui Bogdan Olteanu, “mergem singuri, dar ne putem alia după alegeri (şi) cu PD-L”. Şeful Camerei vinde asta drept onestitate dar în fapt e o păcăleală sfruntată, “votaţi-ne voi întâi, vă spunem noi după cu cine ne aliem”. Votanţii dlui Antonescu vor şti şi implicit vor legitima şi mandata opţiunea sa de alianţe. Cei ai dlui Olteanu, nu. La fel, poate că e adevărat că PD-L n-avea de ales pentru o majoritate decât pe cei de la PNG. Dar aveau de ales să le spună alegătorilor în campanie despre planurile lor de alianţe!

Jiji stă cumpănă în mijlocul turmei turbulente şi ipocrite

Au început prin a câştiga alegerile locale. Toate partidele. Apoi, cel puţin la nivel de discurs, toate partidele ba chiar şi candidaţii “independenţi” par să-şi fi descoperit vocaţia anti-sistem. Avem un mare noroc că PSD şi PNL au devenit reciproc frecventabile public şi oficial, şi chiar amici buni la nivel ceva mai neoficial. La vremuri noi, discursuri noi; chit că oamenii sunt aceeaşi. Sigur, şi acolo o inerţie persistă. PSD se mai răsteşte din când în când la “dreapta”, bazându-se pe ficţiunea doctrinară întreţinută mediatic. Dinspre PNL se vorbeşte chiar şi acum despre “FSN”, pentru a critica o istoria comună a PD-L cu un partid cu care ei n-au probleme să colaboreze în prezent.

Asta cu atât mai ciudat cu cât PD-L este criticat, de data asta pe bună dreptate (lasând la o parte pe cei care critică şi un lucru şi opusul lui), că e izolat pe scena politică. Iar PD-L, la rândul său, este incoerent când vine vorba de propria-i izolare : uneori se laudă cu asta, alteori se plânge de ea. Uneori e prezentată ca un deziderat de îndeplinit (“nu facem alianţe cu nimeni”, “vom câştiga singuri” etc.), alteori o povară de care trebuie să scape, aliindu-se cu orice partid care se găseşte.
Continue reading Jiji stă cumpănă în mijlocul turmei turbulente şi ipocrite

Victoria lui Sorin Oprescu e un accident al PD-L

Analist politic, reacţie la anunţarea rezultatului alegerilor :
“Sunt în bună măsură aşa cum le-am prevăzut, exceptând candidatul câştigător.”

Auto-ironie, cu ajutorul celor de la Monty Python. Asta pentru că n-am crezut nici un moment că Sorin Oprescu ar putea câştiga primăria Capitalei. Odată datorită apropierii de Ion Iliescu (pe care, spre lauda lui, n-a negat-o), şi apoi pur şi simplu pentru că a avut o candidatură extrem de superificială, în toate aspectele ei. Toate pretenţiile, de independenţă, de competenţă, de anti-sistem, de viziune asupra viitorului oraş, toate ar fi fost invalidate de o minimă analiză. Programul său politic e o glumă (sunt curios ce se va alege de autostrada aceea). Cum a reuşit să ajungă primar? Ei bine nu doar cu ajutorul al aripii iliesciene a PSD, ci şi cu cel nepreţuit dat de PD-L. Ar fi trebuit să-mi amintesc că procesul electoral nu este alegere/respingere a unui candidat, ci alegerea unuia în detrimentul celorlalţi. Victoria dlui Oprescu este un accident sever suferit de PD-L.
Continue reading Victoria lui Sorin Oprescu e un accident al PD-L

Gata si cu localele !!

Gata si cu localele. Per total (parerea mea) sintem exact in faza cea mai crincena a “incremenirii in proiect” in care se zbate politica mioritica de doi ani. PD-ul ( si le recomand pe aceasta cale sa-si taie “L”-ul din coada) este in situatia “revenirii apelor in matca”, PSD-ul la fel, PNL-ul urca dar cu devieri de la “linia ideologica”.

Ce ar fi bine sa faca mai departe? Pai: PD-ul sa caute locul stabil unde sa puna piciorul si sa scoata capul la suprafata, PSD-ul sa inceteze a se imbata cu apa rece, PNL-ul sa se hotarasca in care dintre cele doua luntrii isi va aseza fundul, ca altfel risca sa se trezeasca cu apa la bord.
Continue reading Gata si cu localele !!

Cum se grăbesc politicienii la măritişuri postelectorale

Campania pentru alegerile parlamentare din toamnă a început se pare, în forţă, imediat după alegerile locale. Primii paşi au fost făcuţi de PSD. Au anunţat, prin vocea vicepreşedintelui Miron Mitrea, că se pregătesc de guvernare, şi au întins o mână celor de la PNL, prin intermediul lui Viorel Hrebenciuc, care a declarat că PSD e gata să accepte cota unică. (În ce măsură asta e adevărat, rămâne de văzut; preşedintele onorific Ion Iliescu n-a părut mai încântat de idee acum decât în 2003). Cota unică era, pe cât pot eu să spun, unicul exemplu de diferenţe doctrinare pe care PNL spunea că-l are cu PSD.

Replica a venit de la preşedintele Băsescu, care a declarat că, după alegeri, în caz că nici un partid nu obţine majoritatea în parlament, “ne putem imagina o guvernare puternică minoritară”. Înţelesul precis al acestei din urmă expresii îmi scapă, o guvernare minoritară nu este una puternică prin definiţie.
Continue reading Cum se grăbesc politicienii la măritişuri postelectorale

Spin-doctorii lui Oprescu au ameţit

Bun, tactica e veche, şi, în politica noastră de partide, este deja uzată : când doreşti să-i dai în cap vreunuia din partidul tău răspândeşti zvonul sau îl acuzi direct că are o înţelegere cu inamicii politici. Am văzut-o folosită, după manual, de Adrian Năstase pentru a câştiga şefia Consiliului Naţional al PSD. Prietenii săi de la “Jurnalul Naţional” au fezandat întâi masa de pesedişti acuzându-l pe Geoană că e marioneta Cotroceniului, după care dl Năstase a jucat în faţa partidului cartea fricii de preşedinte şi de justiţie, şi a câştigat. (După care dl Geoană s-a aliat cu partidul trustului de presă denigrator – există cel puţin o acuzaţie adusă la adresa sa din interiorul PSD care este absolut certă.)

Nu avem zilele astea, decât repetarea unui acelaşi episod. E o dispută internă în PSD, destul de previzibilă, pe scaunul lui Marian Vanghelie. Cotidianul spune că motivul acestei dispute este ceva legat de bani. Se poate, dar sunt convins că există un alt motiv, probabil cel mai important. Controlul asupra celei mai mari organizaţii a partidului este esenţial pentru viitoarele lupte pentru putere interne, iar performanţa electorală a primarului din sectorul 5 este îndeajuns de precară încât competitorii lui să caute să-l înlocuiască. Miron Mitrea s-ar zice că este noul rival al dlui Vanghelie, aşa că el a fost acuzat că ar fi pus alegerile la cale împreună cu duşmanul de la PD-L, Vasile Blaga.

Acuzaţia a venit prin intermediul lui Sorin Oprescu, candidat teoretic independent la primăria Capitalei. Dl Mitrea, care nu e politician de azi de ieri, a răspuns după principiul cea mai bună apărare ar fi atacul: dl Oprescu este bine intenţionat dar intoxicat de cei de la PD-L. S-o fi transferat dl Vanghelie în secret acolo, cine ştie… De fapt, asta e şi problema cu întâlnirea asta : cum anume se pot negocia susţineri secrete? Expresia e o contradicţie de termeni. Dl Oprescu spunea că Mitrea şi cu Blaga ar fi înghesuit într-un restaurant-minune 300.000 de votanţi. Ar putea să dea nişte detalii, sau şi mai bine, un exemplu. Vreau să văd şi eu pe unul din cei 300.000 înghesuiţi acolo. În traducere, vreau să mi se explice cum se pot negocia aceste voturi. Sună dl Mitrea în aceste trei zile vreo 160.000 de votanţi PSD (pe care îi ştie după nume) şi le spune că, deşi partidul zice aşa cu Sorin Oprescu, de fapt e altminteri? Ar fi o performanţă imposibilă chiar şi pentru el…

Am văzut destule analize care puneau succesul dlui Oprescu la urne pe seama “independenţei” sale, care i-ar fi impresionat pe electori. Eu personal sunt extrem de sceptic apropo de explicaţia asta. Sondajele au arătat că voturile sale ar fi venit în marea majoritate de la PSD şi nu există nici un motiv să credem că votanţii acestui partid au îndrăgit aşa, brusc şi inexplicabil, candidaţii independenţi. Mai ales că nu văd cum această pretenţie de independenţă poate fi susţinută, mai ales după declaraţiile astea. Dl Oprescu se declarase deasupra jocurilor de partid, acum ia parte activ la ele – mai precis la cele din PSD. Se vede asta nu doar din dezvăluirile presei apropo de resorturile declaraţiei, ci şi din declaraţia în sine. Mai era puţin şi independentul Sorin Oprescu îl acuza liderul PSD de trădare în favoarea contracandidatului său…

Sondaje pentru turul doi

Am selectat doar localităţile mai mari dintre cele în care se desfăşoară turul doi al alegerilor, şi, implicit, competiţiile care au şansa de a fi mai notorii la nivel naţional. O mică observaţie pentru cititorii mei care nu urmăresc “Inventarul stricăciunilor politice” de foarte mult timp : întrebarea se referă la rezultatul probabil, nu la cel dezirabil. Vă întreb cine estimaţi că va ieşi primar în aceste competiţii, nu cine credeţi că ar trebui să iasă, sau pentru care dintre ei votaţi. Un comentariu despre aceste curse găsiţi la Adi de la Paralele, şi, pentru cele din Capitală, la Mihnea.

1. [poll id=”52″]

Dl Oprescu a primit cele mai multe voturi în primul tur, 30,12%, contracandidatul său obţinând 29,56%. Pe locul trei s-a situat candidatul PSD cu 12,3% şi cel al PNL cu 11,8%. Un sondaj INSOMAR îl dă pe dl Oprescu victorios în turul doi, cu 51,2%.


2. [poll id=”45″]

Dl Chiliman , primarul în funcţie, conduce cursa cu 36,29% urmat de fostul viceprimar al Capitalei, dl Murgeanu cu 34,96%. Pe locul trei s-a clasat reprezentantul PSD cu 16,58% din voturi.


3. [poll id=”46″]

Cristian Piedone Popescu a câştigat 37,67% din voturi, urmat de dl Silaghi cu 22%. Urmează reprezentantul PSD cu 14,75%. Primarul în exerciţiu, dl Inimăroiu a reuşit să adune ~7% candidând din partea Partidului verde, urmat de reprezentantul PNL cu 6%.


4. [poll id=”47″]

Marian Vanghelie, primarul sectorului, a câştigat 38,95% urmat de dl Bodu cu 25,82%. Urmează reprezentantul PNG-CD cu 15% şi cel al PNL cu 11%.


5. [poll id=”48″]

Primarul în funcţie, dl Poteraş, a primit 36,01%, competitorul său de la PSD 28,06%. Reprezentantul PNL e pe locul trei cu ~15%.


|

6. [poll id=”49″]

Primarul Brăilei, dl Cibu a câştigat 24,37% din voturile brăilenilor, fiind întrecut de dl Simionescu care a câştigat 27,75%. Fostul general şi şef de stat major, dl Bădălan, candidând din partea PD-L, s-a situat în urma celor doi cu 19%.


7. [poll id=”50″]

Dl Nichita, primarul Iaşului, a câştigat cele mai multe voturi, 44,58%. Contracandidatul său de la PD-L a obţinut 38,14%. La mare distanţă în urmă, dl Adomniţei de la PNL a primit 9,4%, ceilalţi candidaţi n-au reuşit să treacă de 2%. Un sondaj INSOMAR pronostichează victoria candidatului PSD, cu un scor de 52%.


8. [poll id=”51″]

Candidatul PD-L a câştigat 25,9% din voturi, urmat de cel al PSD cu 21,34. Reprezentanţii PNL şi PNG-CD urmează, cu 14, respectiv 13%. Alţi doi candidaţi, independenţi, obţin 9 respectiv 7%. Primarul în exerciţiu nu a candidat la un nou mandat.


COMPLETARE : N-am participat şi nu particip direct, ca alegător, la vreuna din aceste competiţii. Dacă aveţi comentarii despre ele, sau dacă puteţi da un motiv pentru opţiunile voastre, comentaţi. :)

COMPLETARE : Hm, n-am prea nimerit-o. Liberalii au ţinut sectorul 1. Sorin Oprescu a câştigat PG la Bucureşti, Brăila şi Iaşiul au fost câştigate de PSD. În ce mă priveşte am mers pe mâna primarilor în exerciţiu. Prin urmare am estimat greşit victoria candidaţilor Cibu şi Blaga.