Mobilitatea politică a prefecţilor şi victoria pedelistului Ariton împotriva guvernului Boc

Să povestim puţin despre prefecţi. Era odată ca niciodată… Ei, ca niciodată! În urmă cu vreo opt ani, prefecţii erau oameni politici numiţi de guvern şi erau un fel de tartori la nivel local. În debutul guvernării Năstase şi sub bagheta laborioasă de partid şi de stat a dlui Cozmâncă, aceştia au fost asmuţiţi pe aleşii de la nivel local ai altor partide. Fie tentaţi de zăhărelul fondurilor de la centru, fie ameninţaţi cu nuiua suspendării din funcţie, şi prea puţin sprijiniţi de partidele lor, primarii şi consilierii opoziţiei au trecut cu sutele la PSD. Atât de mulţi au migrat şi într-o perioada într-atât de scurtă de timp, încât a intervenit îngrijorată Comisia Europeană în graţiile căreia guvernul de atunci încerca deja să intre. Prin urmare, s-a schimbat Constituţia, a fost eliminată relaţia de subordonare dintre prefect şi autorităţilor locale, şi s-a schimbat în consecinţă şi legea administraţiei locale.
Continue reading Mobilitatea politică a prefecţilor şi victoria pedelistului Ariton împotriva guvernului Boc

Săftoiu, interceptările ilegale şi monstruoasa coaliţie pro-Băsescu

Nu. Nu mă refer la actuala coaliţie de guvernare PD-L PSD. Mă refer, de exemplu, la CTP şi restul presei de partid, antenistă sau de altă culoare, la dl Năstase şi dl Iliescu, în calitatea lor de posesori de bloguri, şi aşa mai departe. Toţi fac parte dintr-o coaliţie pro-Băsescu, monstruoasă prin faptul că ne mint permanent că ar fi împotriva actualului preşedinte, deşi în realitate e evident că îl protejează. Cum de am ajuns la concluzia asta?

Simplu. Plecând de la ipoteza că declaraţiile dlui Săftoiu au fost date cu absolută bună credinţă. Fostul şef al SIE a declarat, în esenţă, că şi-ar fi dat seama că preşedintele primeşte informaţii de la serviciile secrete despre convorbirile dintre Ion Iliescu şi Mircea Geoană pe baza unor declaraţii publice făcute de dl Băsescu pe perioada suspendării sale. Adică, în urmă cu mai bine de un an şi jumătate. Ei bine, întrebările evidente care se pot pune aici sunt: cum de au tăcut toţi aşa-zişii inamici politici şi mediatici ai preşedintelui vreme de atâta timp? Poate că ar fi tăcut în continuare dacă nu ar fi intervenit fostul şef SIE! Şi cum de dl Săftoiu e singurul care a tras o astfel de concluzie?
Continue reading Săftoiu, interceptările ilegale şi monstruoasa coaliţie pro-Băsescu

Internele PSD între dnii Dragnea, Oprea, Mitrea şi alţii

S-ar zice că, odată cu numirea dlui Dragnea la Ministerul Administraţiei şi Internelor se închide episodul “Oprea – Ardelean”. Cred totuşi că culisele evenimentelor trebuie cercetate cu atenţie, căci episodul spune mai multe decât se vede la prima vedere, şi cu siguranţă că spune mai multe – de fapt, spune cu totul altceva decât a fabulat în mod dizgraţios aproape toată presa noastră.
Continue reading Internele PSD între dnii Dragnea, Oprea, Mitrea şi alţii

Jurnalismul de fictiune. Studiu de caz la Cotidianul

Sa presupunem ca un studiu sociologic isi propune sa analizeze apetenta romanilor pentru diferite licori. Li se cere asadar sa raspunda la urmatoarea intrebare:

Cit de bine credeti ca este pentru un om sa consume:

A. Vin

B. Coca-Cola

C. Whisky

D. Sucuri naturale

Raspunsurile se dau pe o scara de la 1 la 4: foarte bine/bine/prost/foarte prost. Sa presupunem ca obtinem urmatoarele rezultate (in procente):
Continue reading Jurnalismul de fictiune. Studiu de caz la Cotidianul

Pensie sau salariu. O perspectiva (partial) voyeuristica

Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra OUG 230/2008 in legatura cu cumulul pensiei cu salariul “la stat”. Asa cum era de asteptat OUG este neconstitutionala:

Luând în considerare prevederile art. 115 alin.(6) din Constituţie, în conformitate cu care ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile şi libertăţile prevăzute în Constituţie, Curtea Constituţională urmează să constate că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 sunt neconstituţionale, deoarece afectează drepturile fundamentale menţionate mai sus…

De asemenea CCR mentioneaza in decizie:

Curtea face, de asemenea, precizarea că, prin constatarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.230/2008, Guvernul nu este împiedicat să promoveze, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale amintite mai sus, a principiilor neretroactivităţii legii, nediscriminării şi egalităţii în drepturi şi a celorlalte norme şi principii prevăzute de Constituţie, măsurile necesare cu privire la cazurile şi condiţiile în care pensia poate fi cumulată cu veniturile realizate din muncă.

In aceasta perioada am vazut actori, asistenti maternali, insotitori ai persoanelor cu handicap, profesori etc loviti, intr-un fel sau altul de afectele acestei OUG, aparindu-si cauza.
CCR precizeaza din nou ca Guvernul nu este impiedicat sa promoveze astfel de masuri, dar cu respectarea dispozitiilor constitutionale, a principiului neretroactivităţii legii, nediscriminării şi egalităţii în drepturi.

Mi-am adus aminte de un caz de jurnalism voyeuristic petrecut acum vreo 2 ani; este vorba de cazul unei ambasadoare care dorea sa intre in proprietatea imobilului inchiriat de la RAPPS. Cu scuzele de rigoare voi cita din “materialele” prezentate atunci:

Draga mea,
Stiu ca X iti telefona si te tinea la curent cu situatia noastra. E motivul pentru care nu am mai scris.
Am fost amandoi la avocat (poate ti-a zis, deja X) care a fost f. categoric: NU are sens sa intentam actiune. Daca cei care detin locuinte sociale vor avea castig de cauza, vom fi si noi, prin “ricoseu” beneficiarii acestei decizii.Oricum, se pare – din “surse” – ca lucrurile se vor lungi mult timp de acum incolo, iar multi spun (Dumnezeu stie daca va fi sau nu asa) ca O.G. nu va trece de Parl. sau va fi consistent, amendata. Te tin la curent. Pentru moment, se fac tot felul de liste, pe diferite criterii… Altceva nou nu mai este. Daca apare ceva, iti scriu.
Stai cat poti de linistita pentru ca oricum, s-ar parea, ca nu avem ce face – cel putin deocamdata.
Te-am pupat.

Exista vreo legatura? Poate da, poate nu … Ce poate sa insemne principiul egalitatii? Dar al “nediscriminarii?

COMPLETARE (Doc) : Acelaşi mecanism de …”ricoşeu”, acelaşi mecanism de falsificat disputa cu pseudo-argumente de tip apel la emoţie se petrece zilele astea cu criza:

“Reacţiile publice la raportul Comisiei Stanomir mi-au amintit cât de utilă e criza pentru o clasă politică ce nu vrea să se schimbe nimic. Nu e vorba doar de Constituţie, în general orice schimbare este rapid concediată sub pretextul “e criză, domnule, ne ocupăm de lucruri serioase”. (…)

De parcă dezbaterea despre Constituţie ar obliga finanţiştii, bancherii şi oamenii de afaceri să se oprească din ce zic ei că fac. Parlamentul se va ocupa de reforma instituţională, Guvernul de criză, fiecare cu treaba lui. Cu puţin noroc, pe vremea când Parlamentul se va lămuri cum e cu Constituţia, se va mai domoli şi criza economică.

Acum câteva săptămâni, Boc şi Geoană puneau printre primele motive pentru reconfirmarea lui Predoiu nevoia de continuitate în timp de criză. Sigur că da, reforma în justiţie se face pe credit şi dacă s-a blocat creditarea în sistemul bancar nu mai merge nici justiţia.”
(La Coltul Străzii – “Criza, pretextul perfect să nu facem nimic”)

Observaţii

De fapt, o flotare logică. Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru reforma Constituţiei vorbeşte despre redarea către Parlament a atribuţiei de legiferare, între altele prin limitarea într-un fel sau în altul a Ordonanţelor de Urgenţă (acte emise de guvern, cu putere de lege, care intră imediat in vigoare). Sunt cât se poate de acord cu asta, e o temă despre care s-a (şi am) discutat încă din 2002, la revizuirea anterioară. Înţeleg că şi dl Băsescu e de acord cu asta, şi dl Boc, dl Geoană la fel ca liderii PNL. Păi bine, măi, dar cine adoptă în exces aceste Ordonanţe? Bubulii? Primul act al acestui guvern a fost să adopte o măsură cu un impact serios, mă refer la cumularea salariului cu pensia, măsură de altfel corectă în fond, tocmai printr-o mult hulită Ordonanţă de Urgenţă. Nu ştiu încă ce va decide CCR, dar dacă e să mă uit în constituţie, aşa cum e ea, nerevizuită, modul în care s-a adoptat această măsură este neconstituţional. Şi atunci, înainte să revizuim Constituţia ca să punem bine-venite restricţii, nu ar putea aceşti distinşi politicieni să se abţină ei înşişi să le încalce?

De asemenea, citesc articolul lui Dan Şelaru, şi sunt de acord cu teza că ideea “Băsescu-dictator” e o aiureală – nota bene! considerând trecutul. Oricum ar fi antecedentele, acestea nu pot garanta viitorul. Iar sistemul politic democratic, cu mecanismele sale de echilibrare şi control reciproc, are la bază ideea că orice om poate la un moment dat, dacă i se permite, să abuzeze de putere. Apoi, pe acelaşi post pe care e acum Băsescu ar fi putut foarte bine să fie Adrian Năstase. Cred că ar trebui să privim construcţia constituţională care ni se propune şi cu ideea asta.

COMPLETARE: Decizia Curţii este să declare OUG 230 neconstituţional, tocmai pe motivul ca în domeniul respectiv nu se puteau emite OUG-uri. Aş vrea să adaug două lucruri: am văzut că presa a remarcat că cinci din cei nouă judecători sunt în situaţia de a cumula pensia cu salariu, uneori s-a spus chiar la modul explicit că sunt in conflict de interese şi că ar trebui să se abţină. Ar trebui spuse două lucruri: prevederile legale respective nu îi afectau şi pe ei, întrucât mandatul lor e protejat de Constituţie; iar abţinerea lor de la pronunţare contravine legii.

Senzaţional: Ce căuta Dan Diaconescu în tomberon?

Citesc că Dan Diaconescu, şeful şi realizatorul principal la OTV, a fost vârât cu forţa într-un tomberon, în direct, de către unul din invitaţi. CNA l-a amendat pentru episod, pe motivul declarat că a instigat la violenţă(!), motivul nedeclarat fiind suspiciunea că şeful OTV şi l-a înscenat singur. Dacă aşa stau lucrurile, atunci decizia Consiliului mi se pare de o nedreptate strigătoare la cer. E sancţionat nu doar un gest perfect justificat al dlui Diaconescu, dar şi unul de o certă valoare jurnalistică, şi spun asta fără nici un fel de ironie: e un gest care, fie şi într-un mod mai inedit, arată o realitate. Nu trebuie decât să ne întrebăm de ce ar dori mult hulitul şef al OTV să îşi regizeze intrarea într-un tomberon.

Vă amintiţi episodul răpirii jurnaliştilor? La un moment dat OTV a aflat, zice-se, pe surse că jurnaliştii au fost eliberaţi. Înainte să apuce să exploateze cum trebuie “senzaţionalul”, acesta i-a fost preluat de restul presei, cea care-şi zice de calitate, cea care se uita la OTV şi la directorul său cu un infinit dispreţ pentru pretenţia scandaloasă că fac parte din aceeaşi branşă. Şi nu doar că l-au preluat, dar l-au dus şi mai departe, parcă acum mi-i amintesc pe Popescu C.T. sau Adrian Ursu, tocând la televizor subiectul; se ştia deja exact, cică, şi ce unitate îi are în custodie, se făceau scenarii apropo de obsesionalul Băsescu şi rolul lui în toată trebuşoara. Ziua următoare jurnaliştii apăreau la TV, la fel de captivi ca înainte. Ei bine, episodul respectiv demonstrează cât de îndreptăţită ar fi frustrarea dlui Diaconescu. Şi el şi OTV au continuat şi după asta să fie consideraţi un fel de paria, un “aşa nu” pentru breaslă. La fel cum marii lideri de presă, deşi făcuseră acelaşi lucru, au continuat să fie consideraţi jurnalişti serioşi, ba chiar modele pentru colegii lor!

Iar episodul respectiv mai demonstrează şi că situaţia presei s-a degradat între timp. Adică, acum 3 ani măcar realitatea a reuşit să pună capăt ficţiunii. În clipa în care jurnaliştii răpiţi au apărut la televizor, în captivitate, OTV şi CTP etc. au renunţat să mai pretindă că erau liberi la comanda preşedintelui. Nu sunt deloc sigur că lucrurile ar sta la fel dacă episodul s-ar petrece acum. Ah, să nu-l nedreptăţesc şi eu pe dl Diaconescu – nu mă refer la el! Din contră, dacă mâine Elodia ar apărea veselă din Argentina sunt convins că OTV ar renunţa să mai speculeze unde a îngropat-o Cioacă. În schimb, nu cred că restul presei, cea “de calitate”, ar fi deranjată de apariţia Elodiei, cât timp de moartea ei ar putea fi învinovăţit inamicul politic.

Exagerez? Deloc. Presa a construit un scenariu ficţional în care dl Oprea şi dl Ardelean ar fi fost de fapt oamenii preşedintelui Băsescu, ţinuţi în posturile respective în ciuda dorinţei PSD. Realitatea a venit ieri din urmă, ministrul Oprea şi-a dat demisia, i-a fost acceptată imediat, înlocuitorul desemnat de PSD a fost numit imediat etc. Piesa de rezistenţă a scenariului, singura care putea fi probată fără echivoc, a fost de asemenea infirmată de realitate: pretenţia era că dl Boc ar fi ţinut Monitorul Oficial deschis până la 2 noaptea ca să facă numirea respectivă. Ieri a venit ştirea Mediafax, informaţia, realitatea: Monitorul Oficial nu a fost ţinut deschis de nimeni, s-a închis ca de obicei la 9 seara, la câteva ore după ce numirea fusese publicată. Realitatea a venit şi a plecat la fel cum venise, nebăgată în seamă. Căutaţi în ziarul dlui “model-de-jurnalism” vreo urmă a ei. Nimic. Nu mai lasă, la fel ca în 2005, ca realitatea să le pună capăt spectacolului de ficţiune partizană.

Înţelegeţi acum cât de îndreptăţită ar fi respectiva punere în scenă a dlui Diaconescu? Popescu C.T. de la Gândul este liderul ficţional al presei noastre – cu impostura lui sobră şi încruntată este scuza şi modelul perfect. Liderul real al presei noastre este, însă, Dan Diaconescu de la OTV. Iar acesta găseşte din ce în ce mai dificil să îşi menţină poziţia fruntaşă, trebuie să recurgă la gesturi din ce în ce mai disperate. Emisiuni de isterie monomană? Ficţiune senzaţională pe post de ştiri? Şouri în care invitaţi penibili pot să spună practic orice? Şouri în care vedeta televiziunii se dă în spectacol? Tot ce făcea într-o vreme OTV-ul, şi era dispreţuit pentru asta, au ajuns între timp să facă toţi, fără să aibă probleme.

Ce căuta dl Diaconescu în tomberon? E limpede: căuta să intre în rândul presei “serioase”, care e deja instalată confortabil acolo. De ce să fie amendat pentru asta?

[Recomand şi “Tomberonul lui Badea şi traficul lui Tolea” de la Mihnea]

Cazul Oprea, obsesia Băsescu şi presa de ficţiune

Ieri seară scriam un articol în care arătam că scandalul creat de numirile făcute de Gabriel Oprea la Ministerul de Interne e un augur rău pentru viitorul acestei coaliţii, care riscă să cadă victimă disensiunilor din interiorul PSD. La câteva ore, a venit şi confirmarea.

Ceea ce trebuie să înţelegeţi este că sabotarea coaliţiei nu este, pentru o parte din liderii PSD, un efect secundar şi nedorit al disputei interne. Din contră, este un scop în sine, aş crede chiar că disputa internă este unul din mijloacele pentru realizarea lui. Ion Iliescu, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc sunt trei grei ai PSD care nu au ascuns ostilitatea faţă de această formulă de guvernare şi mă îndoiesc că vreunul din ei s-a resemnat între timp cu ideea. De fapt, Ion Iliescu a declarat pe şleau că trebuie “o clarificare” în PSD apropo de asta. Ceilalţi doi, însă, nu excelează la declaraţii publice şi tranşante, modul lor de operare este ceva mai subtil.

Nu e foarte inventiv, însă. Ghiciţi ce, sau mai precis cine este învinovăţit (şi) în acest episod? Nu e nicio surpriză, e vorba de preşedintele Băsescu. Asta e refrenul deja ştiut, tot ce se întâmplă rău e din cauza lui. Iar pentru a-l vinde există maşinăria de creat ficţiune din mass-media noastră.

În principiu, nu e greu de identificat. Ficţiunea de presă, aşa cum spune definiţia, e ceva care nu se bazează pe nimic real. În cazul cel mai bun, sunt “surse” anonime din partid, cică. În cazul cel mai rău nu e nici atât, ziarul publică pur şi simplu afirmaţii fără acoperire. Şi nu e vorba doar de indiferenţa faţă de realitate, ci şi faţă de bunul-simţ. Oprea ar fi fost omul lui Băsescu la Interne, cică. Habar n-am care e relaţia dintre cei doi (deşi, aceleaşi ziare care publică asta ţin să-i reamintească pe bună dreptate preşedintelui ce cuvinte aspre avea faţă de acesta, în urmă cu câţiva ani! Aparent, faptul că ai atacat la un moment dat o persoană dovedeşte că e omul tău). Realitatea este că ministrul Oprea este membru al PSD, desemnat de PSD în urma unor decizii statutare ale forurilor PSD, şi vreme de 3 săptămâni nimeni din PSD nu pare să fi sesizat că e vreo problemă cu numirea lui. Probabil că după asta resursele de magie neagră ale locatarului Cotrocenilor s-au terminat, şi vraja a fost ridicată de pe ochii liderilor acestui partid. Mă rog, dacă ar scrie în aceşti termeni presa de ficţiune ar fi măcar interesantă, ca să nu spun că şi coerentă.

Da, în cazul numirii lui V. Ardelean lucrurile stau altfel, numirea are toate şansele să fi fost făcută peste capul unor lideri PSD, şi surpriza şi neplăcerea lor să fie autentică. Dar realitatea asta nu are a face nimic cu Băsescu, care trebuie să fie cumva vinovat. Astfel, cea mai proaspătă teorie aflată pe surse este că premierul Boc ar fi refuzat cererea preşedintelui PSD de a renunţa la numirea dlui Ardelean. L-a refuzat sau l-a minţit, sursele nu sunt clare. Trecând de sursele astea, pot să mă întreb şi eu, de ce ar fi făcut Boc una ca asta? Ar fi avut vreun motiv să o facă? Presupunând că va da curs până la urmă cererii (ceea ce nu mă îndoiesc), ce sens posibil ar fi avut să refuze cererea partenerilor de coaliţie doar ca să o accepte ulterior? Să dorească dl Boc să îşi şubrezească scaunul de premier? De altfel, în acest caz realitatea nu mai e doar ignorată, ci contrazisă de-a dreptul. Căci înainte să vină sursele – în speţă, dl Năstase -, cu acest scenariu am avut o ştire Mediafax care reda explicaţia cât se poate de publică şi de limpede a dlui Geoană asupra acestui incident:

“Mircea Geoană a arătat totodată că premierul Emil Boc a semnat numirile avansate de către Gabriel Oprea deoarece l-a considerat pe acesta de bună credinţă, el neştiind că Oprea nu are girul pentru a face astfel de propuneri. Geoană a mai spus că l-a informat ulterior pe Boc despre faptul că Oprea nu avea girul PSD pentru a face aceste propuneri, el declarând că Boc s-a arătat surprins de acest lucru.”
(Mediafax)

Cum ar veni, sursele bat originalul; după acelaşi tipic cu care alt reprezentant de marcă al presei de ficţiune ne explica odinioară despre un act care nu e semnat dar e autentic.

Ţineţi minte episodul acesta, actorii şi coordonatele lui, căci sunt convins că o să-l revedem. Pe scurt, despre orice act de guvernare care nu place taberei Iliescu Năstase Hrebenciuc presa o să afle imediat, “pe surse”, că e opera Cotrocenilor. Şi că cine îl pune în practică de la PSD e aservit lui Băsescu.

Şi, tocmai apropo de asta, un sfat pentru Mircea Geoană, în calitate de consilier de consilier. De fapt, de aide memoire. Îmi dau seama că preşedintele PSD e prins cumva la mijloc; şi aşa cum am spus, mi se pare absolut normală sancţionarea unui act de indisciplină, ca preşedinte de partid e primul care ar trebui să o acuze. Dar dl Geoană ar trebui să-şi aducă aminte de acte de indisciplină din partid care nu au fost pedepsite la fel. Şi ar trebui să îşi aducă aminte cum, cu mai puţin de un an în urmă, episodul acesta s-a petrecut identic. Presa de ficţiune scoate un “plan ultra-secret anti-PSD de-al lui Băsescu”, găseşte zice-se nişte complotişti interni în PSD, iar apoi, pe acest val de teamă, un anumit personaj obţine o decizie favorabilă sieşi, cu argumentul că cei care i se opun fac jocurile preşedintelui. Personajul de care vorbesc e acelaşi ca şi acum, dl Năstase. În schimb, în banca acuzaţilor stătea … dl Geoană însuşi. Preşedintele PSD ar trebui să-şi amintească zicala aceea pe care o ştie aproximativ şi preşedintele Bush: “dacă m-au păcălit o dată sunt nişte măgari, dacă m-au păcălit a doua oară sunt un prostănac.”

PSD şi cazul Oprea, disciplina din partid şi coerenţa din coaliţie

Ce se poate spune despre scandalul Oprea – Ardelean? Foarte multe, dacă e să ţinem cont de scenarii. Să nu ţinem cont de ele. Majoritatea sunt bazate pe speculaţii sălbatice. O dată ce le-am dat la o parte, episodul e foarte simplu: un ministru numit politic ia o decizie importantă în dezacord cu partidul său. Partidul răspunde sancţionând această indisciplină. Nu văd de ce ar trebui să considerăm că reacţia PSD conţine, din acest punct de vedere, ceva anormal. Din contră, e normal să existe disciplina de partid, şi e normal ca deciziile demnitarilor numiţi politic să respecte această disciplină.

Dincolo de această primă constatare, trebuie remarcate două lucruri. O primă observaţie ţine de situaţia care există în partidul condus de dl Geoană. E limpede că episodul demonstrează, dacă mai era nevoie, situaţia foarte volatilă care există – cel puţin pe moment – în interiorul acestui partid. Spun asta pentru că, dacă într-adevăr PSD ar fi avut o problemă cu numirea dlui Ardelean în fruntea direcţiei de informaţii al ministerului de interne, atunci ar fi putut tranşa lucrurile la acest nivel. I-ar fi cerut, pur şi simplu, ministrului să solicite revocarea şi înlocuirea respectivului demnitar. Or, nici într-o parte şi nici în cealaltă nu s-a pus problema în acest fel. Dl Oprea s-a declarat îndreptăţiţi să facă această numire. Iar PSD nu i-a cerut, pe cât se poate spune, să renunţe la ea – în loc de asta, s-a ajuns la excluderea ministrului, nu doar din guvern, ci şi din partid, la trei săptămâni de la desemnarea lui de către acelaşi partid!

A doua observaţie, legată de prima, este că participarea PSD la guvernare are până la urmă acelaşi tip de problemă pe care ar fi pus-o numirea dlui Stolojan în postul de premier. Diferă doar chestiunea de formă şi magnitudinea: în cazul dlui Stolojan problema era că, nefiind preşedintele partidului său şi co-preşedinte al Coaliţiei de guvernare, el ar fi trebuit mereu să apeleze la dl Boc pentru orice chestiune aflată în divergenţă cu partenerii de guvernare. În cazul PSD, problema e că nu este foarte clar cum şi cine anume ar trebui să ia deciziile legate de guvernare. Există un nivel informal, cu lideri care au pledat pentru această coaliţie (dnii Sârbu sau Mitrea), în competiţie cu lideri PSD care au fost împotriva ei (dnii Năstase, Iliescu sau Hrebenciuc). Dincolo de aceste dispute personale, la nivel formal, avem aşa:

1. Miniştrii PSD – e normal să consideri că miniştri au fost învestiţi cu o anumită autoritate personală de către partidul lor! Altfel, pentru a evita astfel de episoade, premierul ar trebui să întrebe mereu pe unii dintre cei de mai jos dacă decizia ministrului PSD este agreată de partid, dacă nu cumva va stârni scandal ulterior.

2. Vicepremierul PSD, dl Nica. Conform regulamentului de funcţionare, principalul rol al acestuia e contrapondere la premierul din partea PD-L, cei doi trebuie să fie în acord asupra unor decizii cum ar fi actele normative. Nu e clar ce relaţie există între acesta şi colegii săi de cabinet şi de partid, dacă există vreuna specială.

3. Coordonatorul miniştrilor PSD, dl Dragnea. Acesta nu a fost numit în cabinet, este numit de partid “pentru a păstra legătura dintre conducerea partidului şi miniştri PSD”. E foarte neclar totuşi ce reprezintă această legătură. E o simplă informare? Dacă da, a fost dl Dragnea informat de numirile făcute de ministrul de interne? I s-a cerut şi acordul?

4. Biroul Politic Coordonator Central conţine 7 membri de la PSD, şi tot atâţia de la PD-L. Între alte lucruri care se presupune că trebuie să le facă BPCC, “analizează stadiul realizării Programului de guvernare, inclusiv a măsurilor anticriză şi stabileşte mesajele politice unitare şi măsurile organizatorice corespunzătoare;” Deci, Biroul are un rol în ce priveşte guvernarea, chiar dacă e unul destul de vag. Relaţia acestui Birou cu miniştrii, vice-premierul sau coordonatorul miniştrilor PSD nu este deloc clară, dacă există vreuna.

5. Colegiul Preşedinţilor, unde dl Geoană şi dl Boc decid în “deciziile majore privind Coaliţia”, în cazul în care BPCC nu ajunge la un consens, sau dacă premierul nu ajunge la un consens cu vice-premierul său.

Dincolo de asta, regulamentul de funcţionare face adesea trimitere la structurile de conducere ale partidelor, unde sunt alte rivalităţi – o astfel de structură e condusă de dl Năstase, ales acolo cu opoziţia făţişă a dlui Geoană. De exemplu, numirile în funcţie şi revocările în guvern se fac ba la cererea “forurilor competente statutare” ale celeilalte părţi, ba cu consultarea “conducerii” celeilalte părţi şi a informării BPCC, ba la propunerea ministerului de resort sau(!) a “părţii” care a propus numirea. E o confuzie totală. Dacă “partea” vrea dar ministru nu? Dacă BPCC e de o părere iar vice-premierul de alta? Dacă ministrul are suportul BPCC, dar e în dezacord cu coordonatorul? Dacă una spune conducerea şi alta spune forul competent statutar din partid?

Adică e limpede că dacă şi atât timp cât PSD ar funcţiona la modul ideal (din acest punct de vedere!) şi anume cu vechea sa unitate de monolit, atunci toate aceste lucruri n-ar conta câtuşi de puţin. Ce decide un for ar decide şi celelalte. În realitate PSD e împărţit în destule bisericuţe şi tabere care se aliază acum ca să se certe ulterior, ceea ce face ca traseul deciziilor politice în interiorul acestui partid să aibă un impact semnificativ asupra guvernării. Episodul Oprea-Ardelean are foarte puţină importanţă din punctul de vedere al guvernării, că doar n-or fi aceştia doi de neînlocuit. Dar mi-e teamă să nu fie doar primul episod într-o serie.

Pensie sau salariu. Câteva argumente.

  Haideti sa începem cu doua lucruri cu care suntem (mai) toti de acord. Primul este ca  autorizarea cumulului pensiei si al salariului public a dat nastere la numeroase abuzuri. S-a vorbit spre exemplu de fostii angajati MAPN iesiti la pensie anticipat care adauga unei pensii consistente un salariu la fel de consistent într-o functie publica. Al doilea este ca  guvernul Boc nu trebuia sa reglementeze în mod global chestiunea cumulului pensiei si al salariului public printr-o ordonanta de urgenta. Ar fi trebuit sa înceapa prin a analiza impactul unei asemenea masuri si pe urma sa ne explice de ce o ia, care sunt sectoarele afectate si în ce masura,  cati bani pot fi astfel economisiti si asa mai departe. Stoparea abuzurilor era urgenta, dar reglementarea globala a chestiunii, nu.

   Odata ce-am epuizat aceste puncte consensuale ajungem la chestiunea justetii acestei masuri. Si aici opiniile, chiar daca în mare masura critice, devin divergente. Unii spun ca e anti-social fiindca pensiile sunt prea mici si nu permit un trai decent. Altii spun ca e anti-economic fiindca se elimina astfel oameni competenti din sistem. În plus mai e si discriminatoriu fiindca îi impiedica pe vârstnici sa munceasca. Si tot discriminatoriu este fiindca cumulul pensiei cu un salariu în domeniul privat este în continuare permis.  În fine, ca sa fie buchetul complet, Avocatul Poporului ne spune ca e si anti-constitutional. Înainte de-a analiza aceste acuzatii pe rând trebuie sa spun ca în opinia mea, confuzia care caracterizeaza aceasta dezbatere este generata de amalgamul care se face între doua misiuni distincte ale Statului : în primul rând cea de garant al drepturilor si libertatilor tuturor cetatenilor, în speta a dreptului la pensie dupa o anumita vârsta si a dreptului la munca, iar în al doilea rând cea de angajator.  Rolul Statului-angajator este de-a furniza cetatenilor un serviciu public de calitate, fie ca e vorba de educatie, îngrijire medicala, cultura, si asa mai departe. Sa analizam deci lucrurile din aceasta perspectiva :

Anti-social ? Este acuzatia cea mai subreda. Sigur ca pensiile sunt prea mici, si uneori nu permit un trai decent. (Exista însa si exagerari precum cea a unui asa-zis “nedreptatit” din ultimul articol a lui Dan Tapalaga care, pensionat anticipat MAPN cu salarii compensatorii, a  început o afacere care a capotat, iar acum are un credit de consum pe care nu mai poate sa-l ramburseze. Nu înteleg de ce situatia sa e diferita de a oricarui cetatean care îsi pierde slujba  si ca urmare are dificultati de rambursare a unui credit). Daca pensiile sunt prea mici, atunci se poate analiza oportunitatea cresterii lor. Dar a rezolva aceasta problema angajându-i pe pensionari la stat este o aberatie, daca gândim în ideea ameliorarii serviciului public.

Anti-economic ? S-a spus ca Ordonanta 230 elimina competentele din sistem. Profesori experimentati, medici renumiti si actori celebri vor fi obligati sa iasa la pensie. Aceasta teza, sustinuta de câtiva reprezentanti renumiti ai teatrului românesc a prins foarte bine. Câti dintre noi am vrea sa asistam la retragerea simultana a atâtor mari actori ? Acest argument de ordin sentimental combate însa o regula pe baza unei exceptii. Fiindca nu poate fi adevarat ca cei mai multi profesori sau medici pensionari din sistem sunt profesionisti straluciti pentru acelasi motiv pentru care majoritatea actorilor nu se poate ridica la valoarea lui Victor  Rebengiuc. Sunt perfect de acord ca aceste exceptionale competente sa cumuleze pensie si salariu cu conditia sa mi se ofere o procedura  credibila pentru selectionarea lor. Altfel, înclin sa cred ca cumulul pensie-salariu genereaza mai degraba coruptie si gerontocratie. Sunt sensibil la argumentele “cei care ies acum din facultate nici nu stiu sa citeasca” fiindca ele vorbesc de calitatea (proasta a) sistemului public, dar nu vad cum pastrarea pensionarilor în sistem ar putea rezolva problema altfel decât ca solutie de avarie pe termen scurt. Ce se va întâmpla când profesorii  analfabeti de acum vor ajunge si ei pensionari, vor fi recompensati la rândul lor cu pensie si salariu ? În acelasi timp se stie ca lipsa posturilor de titulari din învatamânt a dus la disparitia din sistem a multor tineri absolventi de facultate. Se mai stie ca toti medicii tineri plecati prin strainatate se minuneaza ca sunt lasati sa-si faca meseria în spitale unde nu exista ca la noi o  ierarhie pe baza de vârsta. Iar aceste fapte  nu pledeaza defel pentru cumulul salariului cu pensia în sistemul public.

Discriminatoriu ? Ba chiar anti-constitutional ? Pentru început trebuie spus ca e oarecum ironic sa acuzi de discriminare o masura care vizeaza pe toti angajatii publici, fara exceptie. Cum s-ar putea rezolva problema abuzurilor de care am vorbit la începutul paragrafului în mod ne-discriminatoriu ? Si tot vorbind despre discriminari, cum se justifica dicriminarea între un profesor (sau medic) pensionar-salariat si unul debutant cu un salariu de mizerie ?  

Discriminarile de care vorbesc cei care sustin acest lucru sunt bineînteles de alta natura. Este vorba de  dreptul la munca al celor trecuti de vârsta de pensionare. Dar daca adoptam aceasta teza, conceptul de “vârsta de pensionare” apare dintr-o data foarte greu de definit. Fiindca vârsta de pensionare nu este legata de numarul de ani de cotizatie.  Daca Statul considera ca pensionarii sunt înca apti de munca dupa vârsta de pensionare fixata de el însusi, atunci se afla într-o contradictie logica evidenta. Este ceea ce a subliniat Doc în articolul sau. Independent de aceasta – presupunand deci ca pensia e un drept cuvenit dupa un anumit numar de ani de cotizatie –  se pune problema daca Statul poate impune o limita de vârsta pentru angajatii sai. Avocatul Poporului spune ca aceasta echivaleaza cu  o “expropiere”.  Nu sunt de aceeasi parere. Pentru orice activitate exista o limita de vârsta. N-as dori un profesor de sport pensionar pentru copilul meu si as evita pe cât posibil un chirurg trecut de 75 de ani. Statul ca angajator trebuie sa ia deciziile în vederea asigurarii unui serviciu public performant  si în aceasta idee o limita de vârsta la angajare nu este ceva anormal. De altfel, astfel de limitari exista în  state europene precum Franta sau Germania si dl. Muraru, Avocat al Poporului,  ar face bine sa citeasca o decizie în acest sens a Curtii Europene de Justitie, înainte de-a-si pleda cauza.