Se cauta 100.000 de romani

Se cauta intr-adevar 100.000 de romani care sa aduca istoria acasa. Pentru mine istoria numita “Europa Libera” s-a auzit printr-un radio pick-up Pacific imens, care nu a disparut din casa parintilor nici acum.

Radio Europa Liberă – „oxigenul care a permis românilor să respire sub comunism” – a fost cel mai important fenomen mediatic al României de până în 1989 şi a jucat un rol determinant în istoria ţării, premisele pentru înlăturarea totalitarismului datorându-i-se în mare măsură. Europa Liberă, un post de radio finanţat de Congresul SUA, a fost considerat cel mai eficient post de radio politic din istorie.

Europa Liberă a salvat vieţi şi a influenţat destine. Timp de zeci de ani, a fost singura sursă de adevăr a românilor, singurul contact cu lumea reală şi, totodată, marea obsesie a lui Ceauşescu şi a Securităţii.

Timp de zeci de ani de cenzură, milioane de români şi-au luat, totuşi, raţia de muzică adevărată, ştiri adevărate şi chiar viaţa adevărată. Toate pe furiş, cu urechea lipită de difuzor. Toate de la Europa Liberă.

Iar pentru ca acest post să existe, mulţi oameni şi-au pus viata în pericol şi – cel mai trist – unii chiar şi-au pierdut-o. Sunt adevăruri incredibile pe care dorim să le aducem acasă şi să le facem cunoscute tuturor românilor, de orice vârstă.

E o bucata de istorie pe care merita sa o avem acasa; e o bucata de istorie la care poate contribui oricine. Mai multe puteti afla de aici: http://www.100000romani.ro .

Update: Europa Libera, Acasa! pe facebook.

Update 2:

Donații în cadrul campaniei Europa Liberă, Aici se pot face și în următoarele conturi ale IRIR (Fundația pt Studiul Istoriei) de la Banca Transilvania (BIC/SWIFT: BTRLRO22):

RO88BTRL0410120579792100 – în Lei
RO71BTRL0410420579792100 – în Euro
RO27BTRL04102205797921XX – în Dolari

Date necesare pentru transferul bancar:

Beneficiar: Fundația pt Studiul Istoriei
CUI: 13228095
Motivul tranzacției: donație

Update 3: Pentru PayPal, pe www.irir.ro , buton stinga jos.

Curtea Constituţională dezamăgeşte

CCR a decis că voturile nule trebuie renumărate. Nu că aş avea vreo problemă cu o renumărare a unor voturi, cum spuneam, orice lămurire suplimentară privind rezultatul acestor alegeri este bine-venită. De asemenea, nu sunt dezamăgit nici pentru că aş crede că renumărarea asta poate schimba rezultatul alegerilor, ţinând cont de circumstanţe aşa ceva e practic imposibil. Sunt dezamăgit apropo de motivele pe care (nu) le văd, şi pe care le bănuiesc pentru decizia judecătorilor constituţionali.

Un pic de statistică. Sunt ~138.000 de voturi nule, circa 1,30% din total voturilor date; e consistent cu valorile de la alegerile prezidenţiale trecute. De exemplu, la alegerile din 2004 procentul a fost 1,02%. Cu cât mai mulţi alegători au considerat că nu au o opţiune reală şi votul a fost preponderent negativ, cu atât proporţia de voturi nule a fost mai mare: au fost mai mulţi oameni care au participat la alegeri şi au votat pe amândoi candidaţii sau pe niciunul sau pe Bugs Bunny, sau au scris vreo înjurătură pe buletin. În schimb atunci când electoratul a dat mai degrabă un vot pozitiv pentru unul sau celălalt dintre candidaţi, numărul celor anulate a fost mai mic. La extreme sunt alegerile din 1996 când au fost circa 0,85% voturi anulate, şi cele de patru ani mai târziu, când ~1,5% din cei care au venit la vot au anulat votul mai degrabă decât să opteze pentru unul dintre dnii Vadim sau Iliescu. Ţinând cont de aceste date, nu văd niciun motiv să cred că de data asta au fost anulate în mod masiv voturi care ar fi trebuit date unui candidat. De altfel, nici nu ştiu cum s-ar fi putut face aşa ceva.

Îmi pare rău că văd presa propagând tot felul de scenarii aiuristice care nu au nicio acoperire în fapt sau măcar la nivel logic (cel cu STS-ul care ar fi ajutat numărătoarea paralelă a PD-L e un bun exemplu); toate astea în dauna informării publicului. Sunt curios câtă lume ştie cum se desfăşoară numărătoarea asta: există un Birou Electoral în fiecare secţie de votare, unde sunt reprezentate toate partidele. Membrii acestui birou fac numărătoarea voturilor din secţie stabilind inclusiv ce voturi trebuie anulate. Birourile de circumscripţie şi cel central nu fac decât să centralizeze apoi aceste date, cu alte cuvinte să adune valorile din fiecare secţie, respectiv din fiecare circumscripţie, şi să facă procesele verbale cu aceste sume. Prin urmare, în mod absolut natural şi logic, conform legii electorale renumărarea voturilor, inclusiv a celor nule, nu se face la nivel de circumscripţie sau de ţară; decizia de renumărare este luată de birourile de secţie, pentru voturile secţiei. Doar dacă biroul refuză să decidă asta atunci cel care face cererea poate să depună mai departe o contestaţie la biroul de circumscripţie şi apoi la cel central, care să dispună renumărarea voturilor din secţie. Din câte ştiu au existat astfel de contestaţii la nivelul unei/unor secţii din sectorul 4, în urmă căreia au fost acordate înca 10 voturi dlui Geoană şi 4 dlui Băsescu. Despre alte contestaţii nu ştiu.

Şi atunci, mă întreb, pe ce bază legală şi faptică ia CCR această decizie? Care sunt temeiurile ei?

Mă tem că asistăm iarăşi la genul de decizie dezamăgitoare pe care judecătorii constituţionali o iau în ideea de a mulţumi toate părţile, şi în acest fel de a “da bine” la public. Păcat.

COMPLETARE: Dacă e totuşi un lucru bun în decizia Curţii Constituţionale este faptul că a demonstrat frivolitatea cererilor PSD. În declaraţiile acestora, renumărarea voturilor nule a devenit dintr-o “victorie a adevarului” (Liviu Dragnea) într-o “perdea de fum” (Bogdan Niculescu-Duvăz), doar pentru că ironia hazardului a făcut ca dl Băsescu să fie cel avantajat de numărătoare.

Casetele Pandorei

Am participat ieri la o masă rotundă organizată de Centrul pentru Jurnalism Independent, Hotnews şi Fundaţia Konrad Adenauer, o dezbatere în concluzia programului “Informare şi derapaj în campania electorală”, program care a constat altfel într-un set de articole publicate de Hotnews, monitorizând modul în care presa a reflectat campania. Despre această masă rotundă puteţi citi relatarea Mediafax; după cum vedeţi, oricât am încercat să-mi dreg vocea, am rămas mai degrabă un spectator tăcut. :-)

Am ajuns totuşi să vorbesc, între altele, despre vestitul “filmuleţ” în care Traian Băsescu apare la un miting din 2004 dând un pumn unui copil. Aş fi vrut să spun, apropo de asta, că el s-a dovedit o armă de campanie extraordinar de eficientă. Că a reuşit să pună un competitor într-o serioasă dificultate, că a reuşit să monopolizeze aproape dezbaterea publică vreme de câteva zile bune. Că, dincolo de greşelile şi excesele celor care au folosit-o, şi care probabil că s-au întors până la urmă în favoarea “victimei” politice, potenţialul acestui mod de a face o campanie politică a fost demonstrat cu vârf şi îndesat. Ţinând cont de asta – aş mai fi vrut să spun – ar trebui să nu “uităm” acest incident, să-l lăsăm în urmă odată cu campania asta mizerabilă din punctul de vedere al comportamentului presei. Ar trebui să fie un subiect deschis şi autenticitatea filmuleţului, şi faptul că a fost difuzat, şi modul în care a fost difuzat şamd; din pricină că, după părerea mea, există şanse mari să ne confruntăm pe viitor cu episoade similare.

N-am reuşit să spun toate astea, din lipsă de timp şi inabilitate în discurs. În loc de asta, am comprimat totul într-o propoziţie mai degrabă criptică şi dramatică: am spus că episodul filmuleţului respectiv a deschis o cutie a Pandorei.

Câteva ore mai târziu, a venit o ştire: Horia-Roman Patapievici ar fi menţionat în treacăt că preşedintele Băsescu ar avea o casetă cu Mircea Geoană primind sex oral. Dl Băsescu vorbise în campanie despre o casetă compromiţătoare pe care ar avea-o despre contra-candidatul său, şi pe care a refuzat să o folosească, fără să spună şi despre ce era vorba. De data asta reprezentanţii preşedinţiei au dezminţit prompt “dezvăluirea” preşedintelui ICR, acesta a revenit şi a arătat că, de fapt, a spus că preşedintelui i s-ar fi oferit o astfel de casetă iar dl Băsescu a refuzat-o. Cu toate astea, şi episodul “caseta cu Geoană primind sex oral” a acaparat mass-media. Ziare, agenţii şi jurnale de ştiri, toc-şouri vorbesc despre caseta respectivă; şi ţineţi cont de două lucruri: unu, nu mai suntem în campanie electorală şi doi, ştirea nu ne oferă un singur motiv să credem că o astfel de casetă există, aşa cum admite chiar dl Patapievici!… Însă nu mă îndoiesc că, dacă nevoia vreunei campanii politice ar fi îndeajuns de mare, o astfel de casetă ar putea fi făcută să existe, şi ne putem închipui atunci ce ar însemna asta pentru campania respectivă. Ne putem închipui pentru că avem un precedent.

În fine, ca să închei, subiectul a fost prezentat într-un toc-şou la Realitatea TV din care am prins doar titlul afişat pe ecran, un titlu pe care-l găsesc foarte nimerit: “Isteria nu s-a terminat”. Mă întreb dacă au sesizat auto-ironia. Dnii Dumitrescu şi Prelipceanu ce părere au? Da, e foarte probabil ca genul de isterie căreia i-au fost autori să nu se fi terminat odată cu campania asta.

Tocşou Realitatea

Lămuriţi frauda!

Mă găsesc în dezacord cu cei care spun că toată discuţia aceasta despre fraudă ar trebui să înceteze (“retorică electorală” spune dl Boc). Nu, nu; nici vorbă! Din contră, discuţia aceasta ar trebui dusă mai departe în direcţia lămuririi ei depline! Şi trebuie lămurită şi din punctul de vedere al publicului şi al justiţiei penale.

Or, exact în această privinţă PSD, iniţiatorul acestor demersuri, nu pare să acţioneze foarte coerent sau foarte decis. Dl Nica spune că 10% din voturi au fost “multiple”, votul multiplu este o infracţiune. Mă aştept ca partidul dlui Geoană să facă plângeri penale în toate aceste cazuri. Falsificarea proceselor verbale este o infracţiune, mă aştept la sesizarea Parchetului în fiecare din aceste situaţii. A vota fără să ai dreptul constituie o infracţiune, toţi cei care au făcut asta trebuie să fie daţi pe mâna procurorilor. Şi aşa mai departe.

Or, în loc de asta dl Nica ne spune că a depus plângere penală împotriva lui …William Brânză, şeful PD-L diaspora, pentru “constituire de grup infracţional”! Vicepreşedintele PSD n-a precizat un singur lucru care să justifice acuzaţia asta; şi nici n-a explicat de ce nu sunt depuse plângeri penale împotriva persoanelor pe care ei le pot demonstra vinovate de vot multiplu. Sau a preşedinţilor şi membrilor secţiilor de votare care, după probele concrete pe care PSD le deţine, se fac responsabili de fraudarea proceselor verbale sau a listelor electorale. Mai mult, secretarul general al PSD spune că aceste informaţii nu vor fi făcute nici publice, deşi ele sunt baza unei sesizări către Curtea Constituţională. De ce? Explicaţia oferită de dl Dragnea, că nu doreşte să pună presiune asupra judecătorilor, este un non-sens ridicol. Repet, mi se pare nu doar legitim ci şi foarte necesar orice demers de a lămuri chestiunea fraudei! De ce nu doreşte PSD să contribuie la asta?

N-au dansat decat o seara

Imaginea care ne va ramane in minte dupa turul decisiv al alegerilor prezidentiale este topaitul vesel al lui Mircea Geoana de mana cu “fratele” Crin Antonescu dupa aflarea rezultatelor exit-pollurilor. Urmata de sampania cu Bruderschaft de la sediul PNL si   incredibila rasturnare de scor care a urmat. Ce-ar fi de spus la cateva ore dupa acest deznodamant neasteptat ?

De ce a castigat Traian Basescu ? Fostul si viitorul nostru presedinte a plecat in aceasta campanie cu un handicap enorm. Cel al unui mandat de cinci ani care se sfarsea intr-o perioada de criza economica, de care –  pe drept cuvant sau nu – putea fi facut responsabil de catre electorat. A fost prima campanie in care guvernantii n-au dat pomeni electorale si nici n-au promis mariri de salarii. Sau fiindca guvernul Boc a fost onest, sau cel mai probabil fiindca in actuala conjunctura pur si simplu nu existau bani disponibili. Mai mult decat atat, in plina campanie electorala, bugetarii s-au vazut nevoiti sa ia concediu fara plata cateva zile. Crizei economice i s-a adaugat una politica, imputabila presedintelui in functie, care, refuzand candidatura lui   Klaus Johannis pentru postul de premier, nu parea sa aiba vreo solutie pentru o majoritate de guvernare stabila.  Care majoritate ar fi trebuit sa faca un buget si sa obtina banii atat de necesari din partea FMI. In aceste conditii, in mod deloc surprinzator, unele sondaje ii dadeau lui Mircea Geoana 8 procente avans acum doua saptamani.

Traian Basescu si-a axat campania pe modernizarea statului “care inghite resurse” si legat de aceasta pe un discurs anti-politicieni si impotriva marilor “moguli” care ii sprijina. Acestia din urma au raspuns coalizandu-se pentru a-l sprijini pe Mircea Geoana. Si sprijinul lor s-a tradus printr-o campanie media foarte agresiva impotriva lui Traian Basescu care a culminat cu celebrul filmulet difuzat de mii de ori. A fost o grava greseala, fiindca astfel s-a legitimat tema de campanie a presedintelui. Dl. Geoana a mai incercat destul de timid sa vorbeasca de “locuri de munca”, dar vocea sa a fost acoperita de  discutii despre filme trucate, televiziuni aservite si asa mai departe. Primul motiv care a dus la victoria lui Traian Basescu a fost deci ca mogulii s-au dovedit la fel de prostanaci cu cel caruia i-au acordat sprijinul. Ajungem astfel la  al doilea motiv pentru infrangerea lui Mircea Geoana care este … Mircea Geoana insusi. Comportamentul sau si mai ales vizitele mai mult sau mai putin marturisite la Sorin Ovidiu Vantu au validat la randul lor teza de campanie a presedintelui. Pe urma, prestatia sa la dezbaterea televizata a fost lamentabila. Finalmente Mircea Geoana a aratat ca un ciclist care, avand in spate o echipa foarte puternica, se vede “adus” pana aproape de linia de sosire dupa care rateaza jalnic sprintul final.

Astfel s-a ajuns la scena de care vorbeam la inceput, in care candidatul PSD pare acum ridicol. Acuzatia este nedreapta, dl. Geoana nu facea decat sa se bucure sincer  dupa o cursa in care adversarul sau recuperase aproape toata distanta pe ultimii metri. De fapt, tot “mogulii”, prin institutele de sondaje afiliate l-au ridiculizat o data in plus. Si astfel, dupa euforia produsa de sampanie in seara de sarbatoare, dimineata a venit cu dureri de cap.

Meditaţii post-electorale (I)

1. O fracţiune de procent este o victorie, desigur, ţinând cont de circumstanţe poate chiar una de laudă. Dar e una la limită, şi de asta ar trebui să ţină cont câştigătorul. Preşedintele Băsescu se poate lăuda cu televiziuni, moguli, politicieni care i-au fost împotrivă şi i-a învins. Ieri însă a avut aproape jumătate dintre români împotrivă. Sfatul meu (de consilier de consilier) este să nu se laude, să nu se comporte măcar ca şi cum i-ar fi învins şi pe aceştia. Sfatul e la fel de bun şi pentru susţinătorii dlui Băsescu.

2. Da, mulţi spun că s-au culcat cu Geoană şi s-au trezit cu Băsescu. Ce să zic? Consumul masiv de televiziune dăunează grav informării corecte. Treceţi, dragilor, pe Internet; e o sursă mult mai bună de informaţii.

3. Nu cred într-o conspiraţie a institutelor de sondare; însă cred cu tărie :-) că, mai ales în circumstanţele de ieri seară, acestea au greşit. Trebuia să dea un rezultat de tipul “too close to call” (prea echilibrat pentru a da un câştigător) eventual anunţând şi favoritul dintre candidaţi, pe dl Geoană. Chiar şi cu cifrele publicate, ar fi trebuit să atragă atenţia că ele nu pot fi interpretate ca dând sigură victoria vreunuia dintre candidaţi.

4. În măsura în care există suspiciuni de fraudă la numărătoare acestea trebuie lămurite, orice acţiune de acest tip este legitimă. În schimb ar fi iresponsabilă contestarea rezultatului alegerilor (vorbim totuşi de diferenţă de zeci de mii de voturi) după tipicul penibil al dlui Duvăz de ieri, care a anunţat că planul de fraudare al PD-L s-a pus în funcţiune, pentru că a fost pană de curent în 5 (cinci) secţii de votare. Sper să nu asistăm la ceva similar.

Electoratului îi place suspansul

Din câte citesc, cifre din sondaje la ieşirea de la vot date pe surse, se pare că scorul e în favoarea dlui Geoană, iar trendul în favoarea dlui Băsescu. Scorul se anunţă strâns, şi asta e bine. Ca opinie politică personală, nu cred că vreunul dintre candidaţi merită să fie scutit de emoţii înainte de a deveni preşedinte, sau merită să câştige categoric.

Cum sunt sigur că mă citiţi (majoritatea) constant şi cu mare atenţie ;-), nu mai reiau argumentele pentru a merge la vot.

COMPLETARE: Aşa cum am anticipat, rezultat strâns, cu ambii candidaţi proclamându-şi victoria. Să vedem acum ce iese la numărătoare.

Mass-media şi câştigătorii confruntării. Şi sondaje

Cine a câştigat “confruntarea” de joi seară? Din câte citesc, toată lumea pare să-l numească pe unul dintre candidaţi, care ar fi punctat electoral. Acum, presa noastră este foarte atrasă de termeni din aceştia “confruntare”, “bătălie”, “duel” etc. În realitate, am avut de a face cu un dialog cât se poate de civilizat (ţinând cont de circumstanţe) între doi politicieni, şi un şir de răspunsuri date întrebărilor puse de moderator. Iar dacă un interlocutor a câştigat procente în intenţia de vot – cred că şi cu asta poate fi toată lumea de acord – el a făcut-o mai degrabă pe seama erorilor neprovocate ale contra-candidatului său.

E aici o chestie care ar trebui să ne îngrijoreze foarte mult. Suntem în pragul alegerii şefului Statului, adică nu doar a demnitarului de rang cel mai înalt dar şi cel care beneficiază de maximă expunere publică… iar candidatul cu prima şansă, cel puţin înaintea dezbaterii, este atât de puţin cunoscut publicului. Nu mă refer la simpla notorietate, care este superficială; mă refer la cunoaşterea care ar permite electoratului să anticipeze cum i se va desfăşura mandatul. Or, unul dintre candidaţi este cunoscut atât de puţin încât lucrurile pe care electoratul le află despre el pe parcursul a două ore de dezbateri cu contra-candidatul său “mută” la vot procente întregi dintr-o parte în alta! Suntem martorii unui eşec major al presei, pe care aceasta ar trebui să şi-l asume. Ea e cea care a pierdut în urma dezbaterii de joi, pentru că s-a demonstrat că şi-a îndeplinit foarte prost rolul fundamental de informare a publicului. Iar câştigător este publicul spectator pe care dezbaterea îl lasă ceva mai informat asupra opţiunii de vot de mâine.

Din păcate, “ceva mai informat” e departe de a fi “bine informat”. Am spus că dezbaterea a fost civilizată, cineva ar putea să-mi reproşeze că cei doi s-au întrerupt des unul pe celălalt şi au vorbit peste moderator. Aşa este, dar nu cred că putem reproşa asta candidaţilor: intenţia lor nu a fost să împiedice contra-candidatul să vorbească, ci mai degrabă să se asigure că vor spune ceea ce au de spus sau de întrebat (cum a fost deja celebra întrebare despre o anumită vizită nocturnă). Or, e absurd ca astfel de întrebări, astfel de dialoguri să trebuiască cumva “forţate” în emisiune. Nu am avut o dezbatere sub tirania moderatorului, şi asta a fost bine, în schimb am avut una sub tirania cronometrului şi formatului, şi asta a fost foarte prost. De ce un astfel de subiect de dezbatere să trebuiască să fie impus peste vocea moderatorului? E un subiect cât se poate de valid şi de important! Dacă vă uitaţi peste transcriptul dezbaterii, temă după temă e expediată rapid în câteva declaraţii de intenţie şi/sau fraze frumoase şi cam atât. Există teme majore în ce priveşte care “confruntarea” nu a fost de fapt confruntare: poate să-mi spună cineva care sunt asemănările şi deosebirile între intenţiile de reformare ale Constituţiei prezentate de cei doi candidaţi? Poate să-mi spună cineva, când vine vorba de diferenţe, cum îşi argumentează fiecare opţiunea? Nu, nici vorbă. În câteva minute nici nu s-ar fi putut face aşa ceva! Am putea da votul (şi) în funcţie de această temă… însă ea a fost practic expediată, nu dezbătută. După 6 decembrie o să avem un preşedinte care o să considere că i-a fost legitimat prin vot programul politic, program care abia a fost prezentat în campanie, şi nu a fost aproape deloc confruntat direct cu cel al adversarului său.

Ştiu că unul din candidaţi ar fi preferat dezbateri mai multe, celălalt mai puţine. E treaba lor. Presa are însă un rol al ei, care nu ar trebui să depindă de interesele unui candidat sau ale altuia. În campania asta şi l-a îndeplinit foarte prost.


Cineva mă întreba de ce nu avem sondaje pre-electorale. Pot specula că există, dar la momentul acesta sunt prea strânse ca să aibă vreun impact publicarea lor. A fost unul dat de INSOMAR săptămâna trecută, care-l dădea pe dl Geoană cu vreo 8 procente în avans, dar cred că el era făcut pentru relaxarea candidatului Geoană, relaxare la care patronul institutului se pare că ţine foarte mult. Cifre ceva mai reale dădeau un avans de ~5% tot pentru dl Geoană. Nu cunosc rezultatul vreunui sondaj făcut după confruntarea de joi.

Din nou, ce vă cer este să răspundeţi cine credeţi că va câştiga scrutinul, nu cu cine veţi vota! Mă interesează pronosticul vostru, nu intenţia voastră de vot.

[poll id=”63″]

COMPLETARE (7 decembrie): A câştigat Traian Băsescu. Eu anticipasem victoria contra-candidatului său.

Vantu, Geoana, Realitatea si realitatea.

Cei care s-au uitat joi pe Antena 3, la vreo ora dupa finalul dezbaterii intre cei doi candidati au putut vedea o scena antologica. In coltul rosu, toata armata de luptatori ai postului, condusa de inimitabilii Ciutacu si Stan si “moderata” cum trebuie de Mihai Gadea. Toti  enervati la culme, “lovesc” cu toate puterile in pedelistul Cristian Boureanu care incaseaza … zambind pana la urechi. Langa Boureanu, Victor Ponta tace ingandurat. La un moment dat Bogdan Teodorescu are urmatoarea replica memorabila :

“Haideti sa vorbim mai incet fiindca altfel dam impresia ca Basescu ar fi fost castigator.”

Mai apoi, in continuare destul de nervos, Victor Ciutacu a proclamat castigatorul dezbaterii intre candidati … meci nul.

Cateva minute mai devreme, pe Realitatea TV, alte scene suprareale. Cristian Tudor Popescu in mare verva, alaturi de el Catalin Tolontan, dar si moderatoarea Oana Stancu ii pun intrebari incomode patronului Sorin Ovidiu Vantu aflat la telefon. Vantu raspunde foarte taios. Scena ar fi meritat un premiu pentru jurnalism independent daca n-am tine cont de cele intamplate in ultimele doua saptamani. Cand la inceputul campaniei electorale Doc a fost solicitat sa participe la proiectul “Mass-media in campania electorala” initiat de fundatia Adenauer, m-am gandit ca modesta mea contributie in calitate de coautor al blogului ar putea fi cel mult semnalarea unor mici “derapaje” susceptibile de-a favoriza pe vreunul dintre candidati. Nu ma gandeam fireste la Antena, dat fiind ca acest post are demult o atitudine  partizana, explicabila desigur prin afilierea politica a patronului. Si nici la postul B1 care are de asemenea o tendinta partizana asumata. In schimb, pe langa televiziunea nationala, Realitatea TV putea fi un bun candidat pentru aceasta monitorizare. Ca post de televiziune de stiri si dezbateri politice care se dovedise in general echidistant prezentand deopotriva scandaluri precum cel legat de Decebal Remes sau de Monica Ridzi.

M-am uitat deci mai mult pe Realitatea TV si … m-am crucit. Ceea ce am vazut n-a fost campanie electorala ci campanie de presa in toata regula impotriva lui Traian Basescu. Pentru a semnala “derapaje” ar fi trebuit sa scriu incontinuu. “Moderatori” care lanseaza rechizitorii impotriva aceluiasi candidat, invitati alesi in mod dezechilibrat, pledoarii ale “apararii” intrerupte  repetat si asa mai departe. Mai apoi difuzarea celebrului “filmulet”. Cu Razvan Dumitrescu care spune ca nu va difuza filmul “fiindca nu fusese convenit” si mai apoi  se jura in fata telespectatorilor ca nu primeste “ordine de sus”. Dupa care “cineva” pune pe ecran  titlul cu majuscule “Film socant cu Basescu peste cateva minute” si filmul este totusi difuzat. A fost un raport OSCE, au fost amenzi CNA, atentionari ale Agentiei de Monizare a Presei, dar cu toate acestea oamenii “Realitatii” au continuat in acelasi stil. Insusi bossul Hurezeanu si-a lasat credibilitatea deoparte si a coborat in arena cu aceleasi intentii. Reflectarea evenimentelor de la Timisoara a fost nedemna de o televiziune de stiri care se pretinde independenta.

Inaintea dezbaterii de  joi, mi-ar fi fost greu sa evaluez efectele acestei campanii. Aceasta deoarece, denigrand candidatul Traian Basescu, ea ii credibiliza in acelasi timp discursul anti-moguli pe care si-a axat discursul electoral. Daca dupa scandalul Ridzi, acuzatiile impotriva presei facuta de presedinte pareau ridicole, nu acelasi lucru se poate spune cand in mod vizibil televiziunea “mogulului” Sorin Ovidiu Vantu se raliaza demersului anti-Basescu al “mogulului” Dinu Patriciu. In timpul dezbaterii de joi insa, lucrurile au devenit clare : aceasta campanie  s-a intors  in mod dramatic impotriva celor care au initiat-o. Intr-atat de dramatic, incat unii sugereaza scenariul “stiintifico-fantastic” si bineinteles neserios al unei “manevre”  impotriva candidatului PSD prin campania anti-Basescu !  Cert este că Mircea Geoana era deja intr-o oarecare dificultate data de minciuna privind intalnirile cu Sorin Ovidiu Vantu din Delta. Cand insa Traian Basescu l-a intrebat  “Azi-noapte v-a placut ? (d-nul Vantu n.a.), candidatul PSD pur si simplu s-a pierdut si raspunsurile sale au parut mai degraba sa confirme  acuzatia de “prostitutie politica” decat sa o respinga. Interventia mai sus amintita a dlui Vantu a dinamitat complet pozitia deja precara a lui Mircea Geoana: Cu cel pe care nu-l intalnise deloc dl. Geoana este de fapt bun prieten de patru ani. La “maleficul putin turbulent” dl. Geoana merge noaptea tarziu sa se relaxeze inaintea unei zile grele. Cu cel care “nu face niciodata afaceri cu statul” (dupa cum a spus chiar dl. Vantu) dl. Geoana discutase in Delta despre … “capitalizarea economiei”. Cel care nu ravnise niciodata (e ceea ce spune dl. Vantu) la Posta Romana este  certat cu Traian Basescu tocmai din acest motiv (dupa afirmatiile dlui Geoana).

Intalnirea intre “prostanac” si “malefic” s-a soldat asadar cu o  explozie mediatica. Se va vedea in ce masura aceasta va influenta rezultatul alegerilor. In schimb, in mod sigur, Realitatea TV, care din derapaj in derapaj, o luase pe drumul plin de mocirla al Antenelor a primit o veritabila lectie. M-am uitat aseara dupa dezbatere si spre marea mea surprindere am vazut o emisiune corecta. Jurnalistii Realitatii parca se trezisera de sub hipnoza unui personaj malefic.  Sunt extrem de curios  sa aflu daca sunt imunizati.

Preşedintele Geoană, relaxare în companie malefică

Nu ştiu de ce s-a dus Mircea Geoană miercuri noaptea acasă la Sorin Ovidiu Vântu. Poate că acesta din urmă a încercat să-l facă să se relaxeze, în timp ce candidatul PSD îi explica de ce anume consideră că are un caracter malefic – dacă e să luăm declaraţiile amândurora. Altfel, putem doar specula despre ce s-a întâmplat acolo. În schimb, nu e speculaţie că dl Geoană s-a dus acolo: dl Vântu l-a chemat, pentru ce l-o fi chemat, iar dl Geoană s-a dus. Ca să înţeleagă contextul cei care nu sunt la curent, în toată campania asta contra-candidatul său a acuzat relaţia pe care dl Geoană o are cu “mogulii de presă”, s-a luptat mai mult cu ei şi reciproc, l-a acuzat pe dl Geoană că e omul lor şi că odată ales ar fi obligat să le întoarcă nişte favoruri. Şi ce face dl Geoană? Cu trei zile înainte de alegeri se prezintă la ceasuri târzii acasă la “mogulul” Vântu.

Ăsta e, cred eu, adevăratul Mircea Geoană. Dacă îl chemi, vine. Dacă îi ceri ceva, face. Dacă îi spui să-l suspende pe preşedinte, spune da – şi apoi i se sparge în cap eşecul. Dacă îi spui să depună o moţiune de cenzură, spune da – şi apoi i se sparge în cap eşecul. Dar asta este şi reţeta succesului de a se menţine preşedinte al PSD: a fost mai degrabă purtătorul de cuvânt al majorităţilor conjuncturale formate în partid. Mai mult, şi proiectul său politic, trecut şi viitor, e propus de alţii şi acceptat de el. Poporul doreşte reformă constituţională? Se face! Parlamentarii PSD n-au vrut să avizeze referendumul? Foarte bine! Combinatorii din partid vor o alianţă cu PNL? Fie aşa! PNL vrea premierul şi menţinerea cotei unice? În regulă! Strategii vor discurs “social” cu multe promisiuni de ajutor din partea statului? Nicio problemă. Şamd.

N-aş vrea să se creadă că îi fac un portret ironic, nu e nicio ironie. Aşa văd eu candidatul PSD, şi nu e neapărat un portret negativ. Din contră, dl Geoană are calităţi care l-ar face un excelent preşedinte de stat într-o republică parlamentară. E un om conştiincios, în timpul dezbaterii am avut permanent senzaţia că-mi aud o fostă colegă de şcoală primară, care avea mereu lecţia învăţată şi putea s-o recite fără probleme cât timp nu era întreruptă. E un om cu care se poate uşor dialoga, micile înţepături şi miştouri pe care le-a încercat în cursul dezbaterii au sunat oarecum forţat, bănuiesc că au fost tocite sârguincios dar fără prea mare tragere de inimă după modelul Crin Antonescu. E un om care ajută la atingerea unui compromis, pentru că el însuşi nu aduce în dezbatere un punct de vedere sau un proiect politic propriu, de realizarea căruia să fie obligat apoi să se ţină. Într-un fel, cel puţin în privinţa asta, e opusul contra-candidatului său – lucru care ar putea să-i asigure victoria pe un vot negativ.

A fost absolut semnificativ din acest punct de vedere cum au răspuns la întrebarea privind desemnarea dnei Bărbulescu ca preşedinte al ÎCCJ. Dl Băsescu a spus un NU categoric; n-a apucat să spună motivele, dar sunt convins că ar fi exprimat argumente pentru opoziţia sa personală. În schimb, dl Geoană a evitat să ofere decizia sa spunând că pentru el “nu contează nume şi prenume” ci “metodele de numire”. Cu alte cuvinte contează deciziile altora, în speţă cele ale CSM, pe care el le va accepta. Nu am niciun motiv să cred că va conduce statul nostru altfel decât a condus partidul din care face parte: purtător de cuvânt al majorităţilor conjuncturale formate, al centrelor de putere formală sau informală din jurul său.

Asta e alegerea pe care o avem de făcut pe 6 decembrie. Mi se pare de ordinul evidenţei că toţi cei care au reclamat într-un fel sau altul caracterul conflictual al preşedintelui Băsescu ar trebui să-l voteze fără rezerve pe Mircea Geoană. Asta e garanţia pe care le-o poate oferi ca preşedinte, aceea că nu va fi el însuşi sursă de conflict. Tot asta este, pe de altă parte, şi garanţia că nu poate oferi nicio altă garanţie. Oricât de malefică sau turbulentă va fi compania, dl Geoană va fi relaxat.