In cautarea romanului verde

Partidele romanesti n-au doctrina. Este un lucru care tine de domeniul evidentei. Liberalii au ingrosat administratia si au crescut deficitul public. Socialistii au privatizat Petromul in conditii dezavantajoase pentru stat.  Iar democrat-liberalii vor sa-si elimine trandafirul din sigla  pentru a deveni populari. Si, in mod logic, cand partidele n-au doctrina, doctrinele raman si ele fara partid. Un bun exemplu este cea ecologista. Unii ar putea sa puna faptul pe seama interesului scazut al electorilor  romani pentru ideile verzi.

S-ar putea intr-adevar ca grija zilei de maine sa fie mai importanta in aceasta perioada de criza economica. Totusi, ar trebui sa ne amintim ca la inceputurile dificile ale noii noastre democratii, in 1990, ideile ecologice aveau destula cautare. Existau atunci doua partide, Partidul Ecologist Roman si Miscarea Ecologista Romana, ambele reprezentate in Parlamentul Romaniei. Unul dintre liderii  miscarii ecologiste de atunci  purta numele cum nu se poate mai potrivit de Dolphi Drimer. Din pacate insa, dl. Drimer nu visa la paduri dese si ape limpezi ci la modul in care deseurile se pot transforma in combustibil si (mai ales)  intr-o substanta inodora cunoscuta sub numele de bani. In acest scop, dl. Drimer a adus o cantitate apreciabila de deseuri din Germania (daca imi amintesc bine) declansand un imens scandal. In atari conditii nu e de mirare ca am ramas fara MER, fara PER si in general fara ecologie pe scena politica pentru o bucata de vreme. Timp in care dl. Drimer a continuat sa fabrice bani folosind o universitate privata numita fireste tot “ecologica”, si a fost implicat la un moment dat intr-un scandal legat de acordarea de diplome universitare false. Il putem considera ca un precursor al sistemului universitar romanesc actual.

Dupa mai multi ani, in care singura nuanta de verde politic a fost reprezentata de cateva micro-partide atasate la caruta partidelor mari, s-a vorbit din nou despre subiect cu ocazia alegerilor prezidentiale recente. Candidatul Partidului Verde, Remus Cernea, a facut o campanie electorala destul de buna si a obtinut 45000 de voturi ceea ce nu e deloc putin pentru reprezentantul unui partid ne-parlamentar. Ulterior, domnul Cernea a incercat sa candideze la alegerile parlamentare partiale din Bucuresti si daca n-ar fi fost impiedicat sa o faca de niste reguli electorale absurde, sunt convins ca ar fi obtinut un rezultat foarte bun. Una peste alta, aceasta expunere mediatica l-a introdus in peisajul politic autohton, si s-ar putea ca la alegerile viitoare doctrina ecologista sa aiba in sfarsit un reprezentant politic.

La o analiza mai atenta insa, ideile dlui Cernea nu sunt asa de verzi precum par. L-am ascultat in interventia sa de la TVR din timpul campaniei electorale.  L-am auzit vorbind despre retehnologizarea agriculturii noastre arhaice, dar  in mod ciudat, n-a pomenit nimic despre agricultura biologica sau despre organismele modificate genetic spre exemplu. Este stiut de pilda faptul ca in Romania   limitarea cultivarii acestora din urma a fost impusa de aderarea la Uniunea Europeana. Dar subiectele favorite ale dlui Cernea sunt altele.  Ii place sa vorbeasca despre separarea statului de biserica, despre drepturile omului, legile electorale iar, la capitolul ecologie,  de subiectul “trendy”  Rosia Montana. Subiecte importante altminteri, dar parca destul de indepartate de verdele de pe fond. Iata un exemplu revelator.

La inceputul acestui an Romania a devenit prima tara din lume care a aprobat utilizarea unui fungicid pentru vita de vie si legume, numit Enervin, produs de compania BASF. Intrebat fiind in legatura cu aceasta, noul ministru al agriculturii a spus ca alte tari europene analizeaza respectivul produs in vederea aprobarii si ca in Romania toate etapele de verificare au fost parcurse. Este bine cunoscut  faptul ca  expertii romani sunt cei mai competenti si mai iuti la minte din intreaga lume ceea ce a condus in mod firesc la aceasta omologare in timp record.  Gratie lor, versul “unde sapa sapa locul, sare din pamant norocul” isi va gasi o minunata aplicabilitate la culturile de ceapa si morcovi. Este ceea ce sustine de altfel si compania producatoare.

Insa despre acest subiect Partidul Verde n-a avut prea multe lucruri de spus. Pe pagina web a lui Remus Cernea nu gasim nici un rand. In schimb  putem citi un articol induiosator despre masacrul delfinilor si altul revoltat despre o tentativa de lovitura de stat a presedintelui Basescu. In mod curios, cea mai vehementa reactie a venit din partea unui senator al partidului “dictatorial”, Iulian Urban, care a solicitat explicatii in legatura cu noul fungicid intr-o scrisoare deschisa.

Toate acestea ma fac sa cred ca in verdele frumos de pe afisele si din discursul lui Remus Cernea exista o doza insemnata de spoiala. Si, mi-ar place sa ma insel, dar cred ca va mai curge multa apa poluata pe raurile Romaniei, pana cand vom avea un veritabil partid verde pe scena politica romaneasca.