Sfarsitul lumii. Sfarsitul lui Basescu. Mit sau realitate ?

Sfarsitul lumii se apropie vertiginos. Calendarul Maya prezice ca se  va intampla in 2012, in ziua solstitiului de iarna.  Faptul e de acum binecunoscut, in America s-a facut chiar si un film dramatic despre eveniment. Au aflat cu siguranta de el pana si politicienii romani desi sunt indeobste deconectati de realitate. Probabil ca pe multi stirea nu i-a interesat fiindca in general nu sunt oameni care gandesc pe termen asa de lung. Exista insa si cativa carora ideea ca Traian Basescu ar putea ramane presedintele Romaniei pana la sfarsitul lumii le-a dat fiori. Unul dintre ei este Dan Voiculescu care s-a grabit sa anunte suspendarea presedintelui pe data de 25 martie. Actuala opozitie social-liberal-umanista ar dispune in aceste conditii de aproape un an si jumatate la conducerea tarii, inainte ca sa se duca totul de rapa. In mod oarecum surprinzator, ideea domnului Voiculescu nu s-a bucurat insa de o sustinere unanima in propria tabara. Noii prieteni liberali au fost de acord. In schimb liderul vechilor prieteni pesedisti, dl. Ponta s-a grabit sa-si declare o zi de concediu politic chiar pe 25 martie. Iar marele maestru al combinatiilor Hrebenciuc s-a aratat sceptic. Pe urma, nitam-nisam Victor Ponta a declarat ca dnul Voiculescu ar fi un fel de solutie imorala a noii opozitii unite lucru care i-a bucurat tare pe sustinatorii lui Traian Basescu. Si uite asa,  suspendarea  a fost indelung comentata de toata lumea,  pe urma a devenit improbabila si s-a dat la fund,  pentru ca  astazi sa-si faca din nou aparitia, in contextul discutiilor intre presedinte si conducerea PDL-ului, grava incalcare a Constitutiei in opinia adeptilor dlui Voiculescu. Ce ar trebui sa inteleaga omul de rand despre acest fenomen descris de surse nu neaparat demne de crezare ? Mit sau realitate ? Sa vedem.

Pentru a intelege punctul de vedere al adeptilor teoriei suspendarii ar trebui mai intai sa-i cunoastem mai bine. Ei fac parte bineinteles din randurile noii aliante aflata in opozitie. Formarea acestei aliante este in sine un fenomen aparent ciudat ce merita explicat. Doua partide de opozitie PNL si PSD urmeaza sa infrunte la alegerile urmatoare partidul de guvernamant erodat de o guvernare pe vreme de criza si  de lupte interne. Conjunctura este deci favorabila atat pentru cel care  se declara de dreapta cat si pentru cel de stanga. Cu toate acestea,  ele decid sa se uneasca cu riscul de-a pierde credibilitate si voturi. Explicatia a dat-o chiar dl. Ponta cand a spus ca s-a saturat ca PSD-ul sa castige alegerile dar sa nu ia puterea. Mai precis se doreste evitarea situatiei in care, dupa alegeri,  Traian Basescu sa desemneze ca premier o persoana din afara actualei opozitii fortand configurarea unei majoritati de guvernamant prin atragerea unuia dintre cele doua partide sau a unei parti dintre alesii lor. E o manevra pe care actualul presedinte a mai folosit-o, cu succes. Altfel spus, alianta este o “centura de castitate” asa cum bine a descris-o dl consilier prezidential Lazaroiu (fara a preciza identiatea violatorului).

Avem deci de a face cu o alianta anti-Basescu, dar inseamna acest lucru ca suspendarea presedintelui este iminenta ? Raspunsul este negativ, din acelasi motiv, legat de Constitutia noastra originala. Intre presedinte si premier, aceasta ii ofera puterea celui de-al doilea cu exceptia intervalului de timp foarte scurt  de dupa alegeri. Atunci presedintele poate alege in mod discretionar premierul daca nici un partid n-a obtinut peste 50% din voturi, ceea ce reprezinta deci obiectivul USL pentru 2012. Presupunand insa ca Traian Basescu este suspendat inainte de alegeri, acest liant al aliantei social-liberale se dizolva instantaneu. In aceasta situatie ipotetica in care s-ar desfasura noi alegeri prezidentiale, cele doua partide nu pleaca cu sanse egale. Crin Antonescu are avantajul unei campanii prezidentiale reusite in 2009 iar Victor Ponta handicapul de-a fi considerat pe drept sau nu, un om politic “imatur”, in orice caz nepregatit pentru a prelua functia suprema. In mod probabil,  puterea de-a alege premierul dupa bunul plac ar trece in mainile lui Crin Antonescu care ar deveni deci favorit pentru rolul de violator de conventii. Veti fi de acord ca este un motiv suficient pentru ca Victor Ponta sa nu se prezinte la serviciu in ziua fatidica a calendarului voiculescian.  Dar Dl. Ponta nu poate nici sa critice in mod direct initiativa dlui Voiculescu ceea ce explica declaratiile la adresa  initiatorului. De cealalta parte Crin Antonescu ar fi incantat de un astfel de scenariu, el care considera suspendarea lui Basescu ca “singura solutie globala pentru schimbarea puterii”. Dar sansele realizarii ei inainte de alegeri sunt practic nule.

Dupa scrutinul parlamentar situatia se schimba. Daca USL va obtine majoritatea absoluta Traian Basescu va fi obligat (cu riscul suspendarii) sa accepte un premier din partea acestei formatiuni. In aceasta privinta cele doua partide au planuri de viitor diferite. PSD si-ar dori postul de premier care ofera puterea executiva imediata, in schimbul sustinerii lui Crin Antonescu la prezidentiale pe care le-ar prefera la termen, adica in 2014. Pana atunci ar avea timp sa se debaraseze de centura de castitate si sa se impreuneze cu alte forte politice pentru a accede la tronul de la Cotroceni. In schimb PNL este subordonat ambitiei prezidentiale a lui Crin Antonescu, asa cum o arata alianta cu partidul Antenelor. E deci putin probabil ca dl. Antonescu sa aiba rabdarea si increderea sa astepte pana in 2014. Aceasta inseamna ca in schimbul functiei de premier ar putea cere suspendarea presedintelui.

Dupa 2012, in ipoteza in care calendarul Maya este eronat, si PSD  accepta acest acord, suspendarea presedintelui este o profetie cu sanse de realizare. Poate si din acest motiv, Traian Basescu incearca in ultima perioada sa se implice in activitatea PDL-ului de a carui prestatie pana in 2012 depinde foarte mult si soarta sa. Fara prea mare succes din cat se vede. Intr-o perioada extrem de importanta pentru viitorul sau, partidul democrat liberal apare mai dezbinat ca niciodata. Aripa reformista preferata de presedinte este in opozitie fata de liderii democrati care dau din ce in ce mai multe semne de dezacord fata de Traian Basescu. Acesta din urma da de inteles ca vrea sa numeasca un nou premier, lucru cu care actualul nu pare sa se impace prea usor. Nu trebuie sa fii profet ca sa iti dai seama ca daca continua pe aceeasi linie, perioada de sfarsit a  calendarului Maya va fi teribila pentru liberal-democrati.

Cine recuză se-acuză. O nesimţire a lui SOV

Desfăşurarea celui de-al nouălea termen al procesului dlui Vântu a durat foarte puţin pentru că acuzatul a depus prin avocaţii săi o cerere de recuzare. Motivul e că judecătoarea este fiica unui păgubit la FNI.

Înainte de a vorbi de netemeinicie, trebuie neapărat să spun două cuvinte despre nesimţirea acestei cereri. Dacă e să ne luăm după declaraţiile “mamei FNI”, Fondul Naţional de Investiţii a fost o escrocherie pusă la cale de Sorin Ovidiu Vântu, prin interpuşi: Ioana Maria Vlas însăşi şi Nicolae Popa. Asta însă e “neoficial”; dl Vântu n-a fost niciodată condamnat pentru vreo infracţiune din dosarul respectiv. Mai mult, SOV a susţinut public permanent că, departe de a fi fost pe toată durata existenței FNI “creierul” şi beneficiarul înşelăciunii, a fost în final unul dintre cei păgubiţi! Acum vine şi face cumva cu ochiul, “haide, dom’le, aia era de sanchi! de fapt eu am pus la cale chestiunea şi cei păgubiţi au motiv să-mi poarte pică – deci rudele lor nu-mi pot judeca dosarele”.

Nesimţirea nu poate fi însă temei legal, justiţia nu poate decide pe argumente de notorietate, şi trebuie să fie coerentă în decizii. Formal vorbind, dl Vântu n-a avut nicio implicare de natură infracţională în dosarul FNI şi nici nu e judecat pentru aşa ceva acum, şi de asemenea nu e judecat alături de vinovatul oficial în dosarul FNI, care a fost deja condamnat definitiv. Prin urmare, nu văd niciun temei legal pentru recuzarea judecătoarei.

COMPLETARE (16 februarie) : Tribunalul a respins cererea de recuzare.

Cine "l-a scăpat de arest" pe deputatul PD-L Dan Pasat?

Rezultatul votului pentru arestarea dlui Pasat, aşa cum a fost raportat el de presă arată aşa:

Potrivit procesului-verbal, în sala au fost 292 de deputaţi prezenţi, înregistrându-se 154 de voturi exprimate, dintre care 4 voturi anulate şi 150 de voturi valabil exprimate. În favoarea solicitării DNA, s-au înregistrat 116 voturi “pentru” şi 34 de voturi “împotrivă”.
(Mediafax)

Poate că presa ar trebui să explice cum s-a ajuns la acest rezultat; deşi văd că şi acolo e confuzie apropo de motivul pentru care, în condiţiile acestui vot, cererea DNA a fost respinsă. Sigur, mă refer la presă, nu la organele de propagandă gen Realitatea TV. Trupeţii lui Sorin Ovidiu Ghiţă au stabilit deja cine e vinovat, citez, “Puterea l-a scăpat de arest pe deputatul PDL Dan Păsat. Opoziţia nu a participat la vot”.

În realitate, situaţia e oarecum invers. Puterea şi-a exprimat votul şi votul deputaţilor ei a fost în majoritate pentru ridicarea imunităţii (nu pentru arestare! arestarea o decide un judecător). Motivul pentru care dl Pasat a rămas cu imunitatea neatinsă este că hotărârile Camerei se iau cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Prin urmare, faptul că deputaţii opoziţiei nu au băgat bile în urnă este complet irelevant, odată ce au fost prezenţi la vot fără să voteze “pentru” înseamnă practic că s-au opus cererii DNA. Ridicarea imunităţii a fost respinsă prin votul a 34 reprezentanţi ai puterii plus 142 de reprezentanţi ai opoziţiei, care au fost în majoritate faţă de ceilalţi 116 deputaţi ai puterii.