Ce e șocant în dezvăluirile WikiLeaks: influența habarnistului Chireac

Am citit stenogramele publicate de Hotnews, mărturisesc că nu sunt impresionat. Nu spun că telegramele ambasadei SUA menționează lucruri triviale, majoritatea materialului publicat este exact contrariul trivialității iar unele din dezvăluiri sunt foarte grave. Dar… dar nici una nu e cu adevărat surprinzătoare. Să luăm titlurile:

Bun, ce ar fi cu adevărat surprinzător aici? Că preşedintele Băsescu este filo-american? Că există o uniune de interese între mari afacerişti cu statul gen Vântu şi Patriciu şi partidele din opoziţie? Că aceştia sunt filo-ruşi? Că sectorul energetic e o gaură neagră pentru banul public? Că, citez, ” Geoana nu s-a gandit niciodata serios sa faca uz de punctele sale tari, ci a incercat sa se adapteze la ceea ce el credea ca isi doresc altii” ? Scuzaţi-mi infatuarea punctuală, dar cu ce e asta diferit de ce scriam eu despre acelaşi personaj, în aceeaşi perioadă?

“Ăsta e, cred eu, adevăratul Mircea Geoană. Dacă îl chemi, vine. Dacă îi ceri ceva, face. Dacă îi spui să-l suspende pe preşedinte, spune da – şi apoi i se sparge în cap eşecul. Dacă îi spui să depună o moţiune de cenzură, spune da – şi apoi i se sparge în cap eşecul. Dar asta este şi reţeta succesului de a se menţine preşedinte al PSD: a fost mai degrabă purtătorul de cuvânt al majorităţilor conjuncturale formate în partid.” (4 decembrie 2009)

Mărturisesc că pentru mine singurul lucru cu adevărat surprinzător din dezvăluirile WikiLeaks este influența pe care o avea Bogdan Chireac la ambasada americană. E adevărat că la momentul respectiv dl Chireac încă funcționa ca redactor șef la Gândul lui CTP, de unde urma să fie data afară după expunerea unui conflict de interese, și că încă nu fusese expusă nici implicarea într-un caz de șantaj — chiar și așa nu-mi pot explica influența acestui personaj: problema nu e cu etica persoanei, ci cu calitățile sale de sursă. Mai precis, Chireac fabulează, însă, din cine știe ce motive, ambasada consideră că fabulațiile sale merită trimise înapoi la Washington. Poate cel mai clar pasaj e acesta:

”Jurnalistul (Bogdan Chireac, n.m.) a pretins ca forta motrice din PSD pentru suspendarea presedintelui este reprezentata de “Grupul de la Cluj”, o grupare importanta din PSD condusa de Ioan Rus, cel care l-a ajutat pe Geoana in 2006 sa devina presedintele partidului. L-a nominalizat pe aliatul lui Rus, strategul Vasile Dancu, drept “creierul” din spatele operatiunii de suspendare a presedintelui mai degraba decat fostul presedinte Iliescu si consilierul sau politic Hrebenciuc.”
(Telegramă a ambasadei SUA la București dezvăluită de WikiLeaks)

What a load of crap!, dacă îmi este permis acest limbaj prea puțin diplomatic. Asta e pur si simplu o aiureală. Dl Dâncu, din câte îmi amintesc, este unul dintre, dacă nu singurul reprezentant PSD care a avertizat public încă din campania de suspendare că partidul face o greșeală! Cum naiba să fie ”creierul” operațiunii? Mai mult, grupul de la Cluj a încercat să se folosească de eșecul suspendării împotriva artizanilor acesteia (dnii Hrebenciuc și Iliescu), fără prea mare succes, cum aflăm în acest articol din 22 mai 2007. Chiar dacă vinovăția nu și-a asumat-o oficial nimeni, responsabilul oficial fiind “decizia BPN”, nici pe atunci nu era cine știe ce mister cine au fost cei care au promovat decizia asta, și în nici un caz nu e vorba de grupul de la Cluj așa cum bate senin câmpii Bogdan Chireac.

Tirul cu gogoși, pe post de apărare penală

Sunt curios, ați fi dispuși să dați cuiva un împrumut de câteva zeci de mii de euro, fără vreun fel de document sau dovadă, doar pe baza faptului că îl cunoașteți de mai mulți ani?

Întrebarea nu e nici măcar retorică, e de-a dreptul neserioasă. Am tentația să adaug la ea o mențiune pentru cei care ar intenționa să răspundă ”da” : de vreme ce mă cunoașteți de ani de zile prin articolele pe care le public aici, vă rog să luați legătura cu mine pentru că aș avea nevoie de câteva împrumuturi de genul ăsta.

Cum spuneam, e o glumă foarte slabă și străvezie. Este, de asemenea, și apărarea lui Marius Petcu, reținut ieri după un flagrant în care a primit 40.000 de euro de la reprezentantul unei firme de construcții. Procurorii zic că e mită pentru un contract pe care sindicalistul șef i l-ar fi acordat preferențial. Dl Petcu pretinde însă că e vorba de un împrumut. De unde și întrebarea de mai sus. Sigur, suma poate fi normalizată (nefericit termen, în context) : cred că majoritatea cititorilor mei sunt oameni care muncesc cinstit pe salarii de sute de euro și nu un vajnic președinte de federație sindicală, apărător al drepturilor sărmanilor muncitori, care are venituri afișate cu un ordin de mărime superior. Dar chiar și așa, ar da cineva veniturile integrale pe câteva luni de zile ca împrumut unei persoane fără altă garanție decât faptul că îl cunoaște?

Chestia asta cu mita care ar fi de fapt împrumut este una din apărările ridicole pe care le vedem foarte des în procesele penale de profil înalt. Alta ar fi cea cu trucarea înregistrărilor audio/video, pe care o pretind mai toți ”actorii” prinși pe bandă, de la Vîntu la Severin. E o apărare ridicolă pentru că oamenii aceștia spun cu cea mai mare siguranță că înregistrările nu sunt autentice, însă sunt incapabili să spună CE anume a fost montat sau decupat sau trucat.

În clipa în care un judecător este prezentat cu o astfel de apărare, bazată pe afirmații nu doar nedovedite ci și complet implauzibile, reacția normală și obligatorie ar fi să le arunce la gunoi, să le ignore. Din păcate, avem exemple spectaculoase – în sensul cel mai deprimant al termenului – în care s-a întâmplat exact contrariul. Cazul doctorului Brădișteanu, de exemplu, în care judecătoarea Elena Burlan de la Tribunalul București a acceptat pur și simplu pretenția inculpatului că cei 4 milioane de euro ajunși în contul său de la o firmă căreia îi atribuise un contract sunt de fapt destinate unei alte persoane. O cunoștință căreia dl Brădișteanu doar i-a ”împrumutat” contul…

Cum ne-au refuzat coruptia la export. Si alte adevaruri incomode.

In declaratiile facute de Adrian Severin in apararea sa in ultimele zile exista si parti unde eu ii dau dreptate. De pilda atunci cand spune despre el ca e “roman influent” si “om incomod”. Ca e roman influent nu incape nici o indoiala, acesta e si motivul pentru care l-au cautat cei de la Sunday Times. Am aflat chiar si cat costa influenta sa si de la un om de asemenea calibru era normal sa nu fie tocmai ieftina. Mai apoi, daca nu stiam ca e perceput ca incomod de colegii sai din Parlamentul European, va marturisesc ca  discursurile sale mi-au produs intotdeauna o senzatie de disconfort. Nu-i de mirare deci ca omul ii  incomodeaza pe multi ; mai nou pana si familia sa politica autohtona ar vrea sa scape de el. In rest, articolul lui Doc a spus ce era de spus despre acest personaj. Asa ca sa-l lasam prada destinului sau tragicomic si sa analizam mai degraba reactiile la incidentul cu pricina.

Intr-o prima faza PSD-ul a incercat sa-l apere folosind obisnuita tema “sa asteptam rezultatul investigatiilor …”, cu alte cuvinte invocand prezumtia de nevinovatie. Aliatul Crin Antonescu a rostit un discurs neutru folosind cuvintele cheie “regret” si “politician important”. De partea cealalta a scenei politice s-a considerat in ton cu opinia publica  ca dl. Severin ne-a facut de rusine si trebuie sa demisioneze neintarzaiat. In cele din  urma, o convorbire cu seful socialistilor europeni l-a ajutat si pe Victor Ponta sa ajunga la aceeasi concluzie. Toti ii cer acum demisia intaiului europarlamentar PSD dar acesta refuza sa si-o dea.  Vi se pare scandalos acest refuz ? Va inselati, e intrutotul normal ! Daca normele in raport cu care judecam sunt cele din politica romaneasca atunci mai degraba cererea unanima de demisie pare nelalocul ei. Sa judecam prin comparatie cu cazul lui Adrian Nastase, roman inca si mai influent decat colegul sau de la Institutul Sincai. Dl. Nastase e acuzat printre altele ca a numit la Oficiul pentru Prevenirea Spalarii Banilor un apropiat care sa faca uitata o depunere suspecta de 400 000 de dolari. Pentru un prim ministru e o acuzatie gravissima, de a carei judecare dl. Nastase se tot fereste de cativa ani. Iar suma de bani  e cu un ordin de marime mai mare.  Bineinteles insa  ca  dlui Nastase nici prin cap nu i-a trecut sa demisioneze din Parlament pentru un astfel de fleac. N-a demisionat nici colegul Catalin Voicu, desi e la zdup, n-au demisionat nici dna Ridzi, nici dl. Pasat si nici multi altii ca ei.  Dar daca fenomenul s-ar fi intamplat pe taramul european al celor care “umbla cu coruptia in gura” (vorba dlui Nastase) am fi avut o reactie unanima si vehementa  ca si in cazul lui Adrian Severin. Dl Ponta nu poate accepta rusinea de la Bruxelles, dar cu cea de la Pitesti este perfect acomodat.

Daca insa tot vorbim de principiul prezumtiei de nevinovatie n-ar trebui sa-l  aplicam la fel de la Bucuresti la Bruxelles via Pitesti ? Fara indoiala ca da, dar cu cateva clarificari pe care cazul Severin ne poate ajuta sa la facem. In primul rand cand vorbim de prezumtie de nevinovatie confundam adesea  nivelul juridic de cel al perceptiei publice. Chiar daca dl. Severin n-a fost condamnat de un tribunal, imaginile filmate il fac vinovat in ochii opiniei publice. Cazul sau seamana de altfel foarte mult cu cel al lui Decebal Remes din celebrul film al mitei cu carnati. Dl. Severin n-a facut decat sa exporte mita noastra traditionala numind-o “consultanta” ca sa se vanda mai bine. Sigur ca in Europa cea adevarata  nu exista Cristian-Tudor-Popesti si alti jurnalisti de aceeasi teapa care sa denunte “justitia la televizor”.   Si cei care sunt fortati sa isi dea demisia in urma “justitiei televizate”  sunt politicienii care apar in imagini compromitatoare si nu cei care le difuzeaza.

A doua clarificare este legata de “principiile de integritate” pe care grupul Monicai Macovei a incercat sa le impuna in statutul PDL si anume sanctionarea (prin suspendare sau excludere din partid) a celor aflati sub ancheta. Presedintele Basescu s-a declarat impotriva pe motiv ca “nu putem frange cariere pe baza unor suspiciuni”.  Demisia este adesea vazuta exclusiv  ca o sanctiune pentru politicianul in cauza ceea ce este intr-adevar injust atata vreme cat respectivul inca nu e condamnat. In opinia mea, rolul ei este mai ales acela de-a proteja functia publica pe care o ocupa politicianul cu pricina. Mai precis, condamnati sau nu, Voicu, Pasat, Ridzi, Severin si altii ca ei nu pot sa-si exercite  mandatul de parlamentar in conditii normale atata vreme cand opinia publica ii considera vinovati de fapte grave. Or acest mandat pe care l-au primit de la  alegatori este mai important decat cariera lor politica. Nu din partidele respective e important sa demisioneze ci din functiile publice. Or realitatea arata exact  pe dos :  Dl. Severin s-a autosuspendat din toate functiile de partid din tara si strainatate dar nu renunta la mandatul de parlamentar spre stupefactia colegilor parlamentari. Dna Ridzi a procedat la fel, dar parlamentarii nostri nu s-au suparat defel, ba dimpotriva, au incercat s-o fereasca de ancheta.

Bineinteles faptul ca politicienii nostri pun carierele personale mult deasupra intersului public nu mai mira pe nimeni.   Traim totusi intr-o tara in care Curtea Constitutionala a interpretat legea fundamentala acordand imunitate penala si fostilor ministri deopotriva cu cei aflati in functie : nu functia ministeriala e protejata astfel ci cariera politica a celor care o ocupa la un moment dat. Asa se face ca an de an suntem fruntasii Europei la nivelul de coruptie. Iar dupa cum se vede nu reusim s-o exportam, asa ca ne ramane toata pentru uz intern.

De ce nu vreau capul dlui Severin

Presa noastră, excluzând categoria celei de partid, îi cere capul lui Adrian Severin, acuzat de corupție în calitate de europarlamentar. Eu unul nu i-l vreau dintr-un singur motiv: sunt convins că e gol. N-am ce face cu tărtăcuța unui asemenea imbecil.

Povestea în sine îi pune într-o lumină foarte proastă, nu doar onestitatea, ci și inteligența. Dar măcar acolo cineva ar putea presupune că lăcomia le-a învins și pe una și pe alta; că perspectiva unor 100.000 de euro câștigați ușor l-a făcut pe europarlamentarul PSD să ignore toate semnele că ”lobby-ul” ar putea să fie altceva decât pare.

Însă ce s-a petrecut după dezvăluirea acestui lucru nu mai lasă nicio îndoială că pe europarlamentarul nostru nu-l duce capul chiar deloc. Știu că, din păcate, reacțiile dlui Severin n-ar fi nici fără precedent și nici fără efect în România. Dar liderul PSD are ani de zile petrecuți în Parlamentul European. Poate fi o explicație și faptul că în tot acest timp n-a înțeles chiar nimic din cum merg lucrurile pe acolo, dar concluzia ar fi și în acest caz aceeași.

Altfel, însă, nu văd cum cineva cu un dram de inteligență ar putea să ceară președintelui PE să ia măsuri penale împotriva jurnaliștilor de la The Sunday Times. Cererea e de un ridicol absolut, foarte greu de comentat. Nu înțeleg cum poate declara asta : ”sunt convins că, în fapt, colegii mei care înţeleg foarte bine cum stau lucrurile vor arăta solidaritate cu mine”, după ce colegii lui i-au recomandat să își dea demisia din PE, de unde nu poate fi dat afară, nu doar din grupul lor, de unde ar fi fost probabil exclus oricum. Tocmai pentru că înțeleg foarte bine cum stau lucrurile colegii respectivi nu mai vor să aibă nicio asociere cu dl Severin, cariera lui de europarlamentar fiind încheiată de facto. Ce așteaptă dl Severin de la ancheta internă a PE? Să fie un fel de glumă care durează ani de zile și să se încheie eventual cu concluzia că presa e de vină, dându-i dreptate?

Nu, există puțin suspans apropo de cum se va termina episodul, doar cât timp se va prelungi. Și cât timp va fi o sursă de jenă pentru toți cei implicați, parlamentul european, delegația noastră acolo și țara noastră – acum că a rămas singurul din cei trei protagoniști, și e exclus din grupul socialist, presa îl va identifica ca ”europarlamentar român” –, și, în fine, dl Severin însuși. Doar că acesta pare complet imunizat la orice fel de jenă.

COMPLETARE (22 martie): Previzibil, colegii dlui Severin din PE îi cer acum pe şleau demisia, după ce au văzut că nu merge cu vorba bună.

COMPLETARE (24 martie): Replica dlui Severin a fost să-l acuze pe Martin Schulz, liderul socialiștilor europeni, că a făcut presiuni asupra europarlamentarilor să-i ceară demisia pentru că l-ar vedea drept concurent. Valul de prostie continuă neabătut. Probabil că huiduielile de miercuri din plenul PE au fost și ele montate.