Limitele democrației în Anglia?

Emil Stoica scrie un articol foarte bun despre ”revolta” din Anglia, despre cauzele violențelor:

”Toti se intreaba care sunt motivele si cine sunt cei care creeaza aceste probleme. Nu trebuie sa cautam raspunsul prea mult: este vorba in principal de adolescenti provenind din familii dezorganizate, multi negri-jamaicani, ce traiesc pe spinarea comunitatii si care, in loc sa mearga la scoala, prefera sa faca parte din tot felul de grupari criminale.”

Autorul descrie foarte pe scurt, dar la obiect, despre ce este vorba, însă pune articolului un titlu oarecum confuz: ”Limitele democrației în Anglia”. Nu e deloc clar la ce anume se referă. Oricum, cu siguranță că e corect, există limite ale unei societăți democratice care au fost încălcate grav în Anglia ultimelor zile. Într-o astfel de societate orice om are dreptul de a circula liber oriunde în spațiul public; nu sunt permise ”zone de excludere” pe temeiul tâlharilor care fac legea acolo. Într-o astfel de societate integritatea fizică a oamenilor este protejată, proprietatea lor este garantată. Oamenii nu sunt jefuiți pe stradă, magazinele și restaurantele nu sunt incendiate. Astea sunt drepturi esențiale pentru o societate democratică, în clipa în care ele au fost încălcate s-a trecut de limitele democrației și autoritățile trebuie să intervină să aducă societatea înapoi.

În schimb, însă, nu știu de vreun principiu democratic sau orice regulă care se poate deduce, cât de cât rezonabil, din ele care să dicteze politica unui stat în materie de – să zicem – locuințe sociale. Niciuna. Nu există un drept democratic la a trăi permanent pe spezele banului public. Nu există regulă democratică prin care să se acorde privilegii sau chiar imunități celor care sunt frustrați de nivelul acestor ajutoare. Nu există un drept democratic de a fi tratat cu mănuși, când tu ai sticle incendiare.