De ce a pierdut ARD? Cauze secundare versus cauze primare

Articolul acesta e o completare a celui de pe contributors.ro în care am demontat explicațiile oferite pentru scorul ARD – și anume, electoratul care ar fi taxat austeritatea și pe liderii asociați guvernării PDL, dnii Boc și Băsescu – și am demonstrat că modul în care a fost condus partidul în ultimele 7 luni a provocat pierderi masive de electorat. Am demonstrat asta arătând că, în timp ce până la alegerile locale din iunie PDL pierduse 100.000 de votanți, la parlamentare a pierdut aproape un milion.

Sigur, nu toată lumea a fost de acord cu ce-am scris. Am primit argumente pentru care cauza inițială ar fi cea validă, sau măcar parțial valide, alături de altele. Din păcate, cea mai mare parte dintre ele erau ridicole; conform acestora, profilul votantului pe care PDL/ARD nu ar fi reușit să-l convingă să vină ar fi unul foarte, foarte similar cu cel al cuiva convins și supra-convins deja de USL. Nu, nu cred că PDL a pierdut masiv votanți pe motiv că referendumul de demitere n-ar fi fost validat, sau alte bazaconii asemănătoare.

Mi-au fost oferite însă alte trei cauze pentru scorul PDL. Acestea sunt cauze serioase, care merită o analiză; mai mult, aș putea spune încă de pe-acum că sunt chiar cauze valide. Și totuși, ele nu contrazic explicația oferită de mine, ci o întăresc. Paradox? Nu. Am să explic imediat. Cele trei cauze pentru scorul ARD ar fi:


1. Slăbiciunea structurilor locale, după alegerile din iunie
2. Demobilizarea din pricină de ”cauză pierdută”
3. Formarea alianței ARD, taxată de electorat

Da, cum spuneam, acestea sunt în principiu cauze valide pentru care un partid poate să piardă votanți. Au toate șansele să fi contribuit la scorul mic al ARD. Și atunci, nu mă contrazic oare? Dacă ăstea sunt cauze valide, de ce am propus eu altă cauză? Continui să o susțin? De ce? Pentru că explicația oferită de mine și cele de mai sus nu se contrazic, ci se completează.

Cele trei cauze sunt valide, în sensul în care pot produce pagube electorale, dar nu sunt cauze PRIMARE. Cu alte cuvinte, sunt la rândul lor efect al altor cauze. Iar afirmația asta se demonstrează simplu : dacă ar intra în categoria cauzelor primare atunci ele ar produce invariabil acest efect asupra scorului electoral. Faptul că există situații în care nu influențează scorul demonstrează faptul că la rândul lor apar din cauza, și produc efecte în conjuncție cu alți factori.

Iar faptul că există situații în care nu influențează scorul este evident. Putem lua exemplul Alianței D.A. și chiar al PDL sau al președintelui Băsescu. Dacă ar fi fost după tăria structurilor locale înainte de 2004 Alianța D.A. ar fi rămas în opoziție veșnic. Chiar după succesul la locale, tot erau cu mult, mult în urma PSD din această privință, și totuși nu au avut probleme să câștige apoi și la alegerile naționale. De asemenea, în tot acest timp a fost dată în presă, în sondaje etc. drept fără niciun fel de șansă de succes, o cauză categoric piedută, ținând cont de dominația masivă exercitată de PSD pe scena politică după alegerile din 2000 – acolo cele două partide luaseră în jur de 7% în alegeri, mai puțin decât ARD, nu după locale, ci chiar și după parlamentare! Nici măcar formarea unei alianțe cu un nume cam stupid nu a părut să fie o problemă, din contră.

Din nou, cei care vorbesc de pierderea structurilor locale de către PDL uită că pierderea masivă s-a petrecut înainte de alegerile locale! Pierderea puterii, de asemenea, înainte de locale. Mai uită că și la locale PDL a participat în vreo 13 sau 14 județe în cadrul unor alianțe pripite, fără ca asta să le fi produs un asemea șoc electoral – din contră, județe de succes, Arad sau Neamț, sunt cazuri în care au candidat în alianțe. Cât despre demobilizarea pentru o cauză pierdută, ce ar putea fi mai pierdut decât șansa de a câștiga ”NU” la referendumul de demitere al președintelui? În condițiile în care dl Băsescu însuși recunoscuse că e o cauză pierdută, și că singura șansă e boicotul. Și, cu toate astea, de dragul acelui vot ”NU”, împotriva demersului USL s-au mobilizat aproape un milion de oameni. Un milion!

Pe scurt: da, consider că e nu doar posibil ci și foarte probabil ca fiecare dintre cele trei cauze să fi contribuit la eșecul ARD. Însă n-ar fi avut neapărat acest efect dacă, la rândul lor, n-ar fi fost cauzate, însoțite, potențate de alte cauze. Iar pe acestea nu trebuie să le căutăm departe, trebuie doar să vedem care e diferența între situațiile în care slăbiciunea structurilor locale, demobilizarea pentru ”cauza pierdută” și alianța cu nume prostuț au făcut o pagubă în scorul electoral și cele în care nu:

Nu e nicio surpriză. Sunt tot cauzele pomenite de mine. Nu, dnii Stolojan și Băsescu n-au făcut Alianța D.A. cu scopul de a fugi de propriul trecut și propria moștenire politică, de a încerca să se revopsească în altceva. Din contră. Nu l-am auzit pe vreunul din ei spunând că la o adică intră sigur la guvernare, pentru că vor negocia cu vreo parte ”bună” a PSD. Din contră. Nu am văzut acolo timiditate de a tăia oameni de pe liste. Din contră. Nu am văzut la Alianța D.A. o lipsă masivă de noimă și discurs, pozitiv sau negativ. Din contră. Nu am văzut o construcție moartă politic. Din contră. Pe scurt, cât timp alianța a avut un răspuns clar și răspicat la întrebarea ”de ce să vă votăm?”, n-a avut niciun fel de problemă nici cu numele, nici cu debilitatea structurilor locale, nici cu aparenta disperare a cauzei. Problemele au apărut doar când întrebarea asta a rămas fără orice fel de răspuns.