Calamitatea de la Educație

În ciuda pronosticurilor informate din domeniu și în ciuda lui Moise Guran care-l făcuse ”un alt nume pentru inflație”, nu Florin Georgescu a fost promotorul principal al flagelului cu pricina în guvernarea Ponta 1. De la mare distanță și cât se poate de confortabil, poziția infamă este ocupată de altcineva. Fostul ministru al Educației e campionul de necontestat al acestui tip de furt legal; dna Adronescu este regina absolută a devalorizării. Singura diferență este că în timp ce un ministru de Finanțe devalorizează moneda națională, cu alte cuvinte reprezentarea averii materiale a românilor, cel de la Educație devalorizează titluri și diplome, reprezentarea averii lor intelectuale. Iar diferența dintre domenii face cazul dnei Andronescu chiar și mai grav. Degradarea din Educație are un impact mult mai profund și mai dificil de îndepărtat; alimentarea fabricilor de diplome este cu mult, mult mai nocivă decât a celei de bani.

Ultimul puseu cleptoman al dnei ministru Andronescu, dat publicității astăzi, este obligația impusă inclusiv educatorilor de grădiniță de a obține diplomă de învățământ superior în următorii șase ani. Ridicol. Mii de oameni care au ocupat acest post ani de zile, fără probleme, acum trebuie să aibă o diplomă, că altfel nu se mai poate. Mergând – puțin – pe această cale ajungem ca orice alt post în sistemul public să necesite o diplomă. Azi, mâine vom avea și studii superioare pentru portari, femei de serviciu sau șoferi, plus obligativitatea aferentă. Azi, mâine să spui că ai făcut o facultate va suna cam cum ai zice că ai făcut pojar când erai mic: a fost nasol, dar bine c-a trecut. Cine știe, poate se vor vinde și diplome pentru așa ceva, căci oricum cele de studii superioare nu vor mai valora în sine cu mult mai mult.

Mă refer la toate diplomele din învățământul superior. Inclusiv cele ale oamenilor care chiar au făcut și vor face la modul serios o facultate, învestind timp, muncă și bani pentru a le obține. Au făcut și vor face asta doar ca să afle că documentul cu pricina a ajuns un fel de formalitate birocratică, necesară și în același timp disprețuită, în toate sensurile acestui din urmă termen. Cu alte cuvinte, vor afla că au fost înșelați, furați. Da, ”furat” e cuvântul care descrie fenomenul. Așa cum finanțele, prin inflație, alimentează bugetul public însușindu-și efectiv bani de la cei ce au depozite, venituri sau creanțe în moneda națională, educația alimentează bugete în principal private (! ale fabricilor de diplome) furând efectiv de la absolvenții ale căror diplome reprezintă cu adevărat o valoare intelectuală. Dna Andronescu a fost și, prin intermediul ”urmașilor” puși la Educație, continuă să fie o calamitate pentru acest domeniu. Implicit, pe termen lung, și pentru restul domeniilor și pentru noi toți.

Despre mandatul suspendat al lui Dan Voiculescu

O mică recapitulare, pentru cine nu știe: dl Voiculescu are un dosar penal, ajuns la faza de judecare, legat de privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare. Conform Constituției, competența de judecată a deputaților și senatorilor aparține Înaltei Curți. În vara anului trecut, liderul de facto al PC și trustului Intact și-a dat demisia din Senat. Motivul prezentat public pentru demisie fiind cusut cu ață albă, e întemeiată speculația că, în realitate, dl Voiculescu ar fi urmărit prin demisie să-și tărăgăneze procesul: prin demisie, inculpatul și-a pierdut dreptul de a fi judecat de ÎCCJ și dosarul a trebuit preluat de Tribunalul București, cu întârzierea de rigoare. Ulterior, speculația asta s-a apropiat și mai mult de certitudine, pentru că inculpatul a continuat să uzeze acelaș procedeu. A fost ales în decembrie ca senator, însă a refuzat să depună jurământul, invocând motive medicale. Tribunalul a decis să transfere totuși dosarul Înaltei Curți, e de presupus însă că avocații dlui Voiculescu vor contesta competența instanței supreme la primul termen de acolo. Premierul Ponta, comentând potrivit propriilor spuse în calitate de jurist, consideră că au dreptate și dosarul va trebui retrimis de ÎCCJ la Tribunal.

Eu unul cred că Tribunalul a procedat corect trimițând dosarul Înaltei Curți. Dl Ponta, jurist care va să zică, spune că nimeni nu poate fi și senator și nesenator. Să ne uităm, însă, în Constituție:

”70 (1) Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege organică.
(2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.”

Sublinierea mea. Textul Constituției folosește, și în acest articol și în altele, două expresii distincte apropo de ce înseamna ”a fi senator sau deputat”: ”exercițiul/exercitarea mandatului” respectiv ”calitatea de deputat sau senator”. Calitatea de deputat și senator se obține în urma câștigării unui mandat, în alegeri, decizie care e luată de BEC. Exercitarea efectivă a atribuțiilor de deputat sau senator e condiționată de validarea de către Senat a mandatului și de depunerea unui jurământ. Această distincție este, de altfel, prezentă și în alte situații: suspendarea președintelui înseamnă că acesta nu-și mai poate exercita mandatul, în schimb pierderea mandatului/calității de președinte se face prin demitere, la referendum. La fel, regulamentul Camerei permite sancționarea membrilor: aceștia pierd temporar exercițiul mandatului și, separat(!), li se restrâng tot temporar și drepturile ce țin de calitatea de deputat.

În fine, asta e interpretarea mea, e posibil ca judecătorii supremi să considere că situația dlui Voiculescu este neclară. Și nu poate fi nicio îndoială că este anormală. Asta nu înseamnă însă că nu există o rezolvare a ei. Există, scrisă negru pe alb, în legea privind statutul senatorilor și deputaților:

”Articolul 3. Jurământul
(…)
(4) Refuzul de a depune juramantul de credinta atrage de drept invalidarea mandatului, de care plenul Camerei ia act.”

De vreme ce e limpede că asistăm la un refuz – dl Voiculescu nu poate pretinde că nu poate merge în plen să spună trei propoziții după ce tocmai a fost surprins la Viena povestind cu angajați ai trustului său de presă – la fel de clară ar trebui să fie și consecința: invalidarea mandatului dlui Voiculescu.