Președintele face o mișcare populară. Sau invers?

Îmi cer scuze dacă dedic un articol unui lucru atât de simplu și poate, pentru unii dintre voi, evident:

Scopul principal, fundamental al Mișcării Populare este să aleagă și să susțină un candidat la alegerile prezidențiale de anul viitor, împotriva celui/celor propuși de partidele din USL.

Dacă acesta va fi sau nu Cristian Diaconescu, e ceva de care nu pot fi sigur – poate că încă nu sunt siguri nici ei. Dar, fie și speculativă (evident), pe afirmația de mai sus nu am aproape niciun dubiu.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că Mișcarea dlui Băsescu – căci de data asta este clar că președintele e în spatele ei, mișcarea e pregătită de mai bine de doi ani de zile, numele fusese rezervat de Ioana Băsescu la OSIM – nu este până una alta o acțiune îndreptată împotriva PDL. Nu e îndreptată nici măcar împotriva actualului șef al partidului; mai precis, nu direct. Nu este un proto-partid care să primească eventuali membri din facțiunile anti-Blaga din PDL, nu acesta îi e scopul actual. În schimb, Mișcarea se va …mișca mai rapid decât partidul condus de dl Blaga în a alege un candidat, scopul fiind probabil să-l bage PDL-ului pe gât ulterior. Pot bănui că președintele a sperat să facă această Mișcare împreună cu partidul său preferat, presupunând că dl Blaga ar fi fost înlocuit la șefia acestuia. În clipa în care planul ăsta a eșuat… bun, nu chiar în clipa aia, ci în interval de ore consilierii săi anunțau înființarea acestei Mișcări.

COMPLETARE: Adaug aici un comentariu la articolul lui Barbu Mateescu de pe Sociollogica. Într-unul din scenariile pe care sociologul le prezintă acolo pentru alegerile prezidențiale, Traian Băsescu insistă să o sprijine, ca independent, pe Elena Udrea. Am scris acolo: sunt perfect conștient de cât de multă trecere are ideea asta printre comentatori, însă eu nu găsesc temeiuri solide pentru ea. Da, cu siguranță că a sprijinit-o la convenția de săptămâna trecută. De ce? Pentru că era contracandidatul principal al lui Vasile Blaga. Reiau ideea asta aici, completând ce am spus mai sus: nu știu pe cine va susține Mișcarea Populară, dar NU va fi Elena Udrea nici măcar presupunând că aceasta își va exprima intenția de a candida.

Dl Ponta își pune minciuna la DNA

Într-un interviu de săptămâna trecută, premierul Ponta s-a referit și la Direcția Națională Anticorupție și a afirmat:

“DNA a fost construit pentru a combate marea coruptie, cum e si cazul Hidroelectrica. Usor, usor si-a intins foarte mult atributiile incat s-a autosufocat.”

Dl Ponta minte. Din nou. De fapt, mi-ar fi cam greu să semnalez toate minciunile enunțate public de premier, însă vă pot da un indiciu cum să le recunoașteți: apar când dl Ponta spune ceva. Trebuie să fac o selecție, pe subiectele importante, cum e cel al Justiției sau anticorupției, cazul de față. Cu alte cuvinte, trebuie să mă concentrez pe minciunile prim-ministeriale care servesc o agendă politică și partizană care poate fi, nu rea, ci catastrofală.

Premierul îi acuză pe foștii săi colegi, procurori, că și-au ”întins” atribuțiile. Fals, și e exclus ca politicianul Victor Ponta să nu știe asta: atribuțiile DNA sunt stabilite explicit prin lege, Direcția nu și le poate nici extinde și nici restrânge, cel mult poate să-și stabilească priorități. Iar legea nu e adoptată de procurori, ci de colegii dlui Ponta din guvern și parlament. Ironic, ca să dau o referință istorică: aceasta a fost una din pârghiile prin care inițial DNA – Parchetul Național Anticorupție, pe-atunci – a fost anihilat, i s-au dat prin lege competențe foarte largi. Cealaltă pârghie a fost șeful său, numit (practic) de guvernarea PSD: Ioan Amarie, o nulitate obedientă. Urmarea? PNA s-a lăudat ani de zile, până la înlocuirea dlui Amarie, cu condamnarea unor agenți de poliție, inspectori județeni etc. Restrângerea competențelor DNA, dacă asta vrea dl Ponta, nu e neapărat o idee proastă. Atacul mincinos la Direcție este însă grav, mai ales că dl Ponta îl practică în mod susținut.

Crin Antonescu, un politician care se pricepe la fotbal

Dl Antonescu a acordat TVR un interviu lung în care n-a spus nimic. Personajul e extraordinar, de fapt. Regele sondajelor pentru prezidențiale (cele în care absentează dl Ponta) e gol. Întreg discursul său gravitează în jurul temei Băsescu. Dacă elimini referirile de orice fel la presedintele actual, pe cale să-și încheie definitiv mandatul, setul de idei politice ale challengerului Antonescu este nul. Omul n-are niciun fel de proiect politic, ceea ce-l face mult mai periculos decât cineva care are un proiect politic prost. Tendința politicienilor aflați în situația asta este să-și acopere goliciunea cu ideile care circulă în anturajul lor. În cazul dlui Antonescu, e vorba de oameni gen Dan Voiculescu, colegul de alianță, sau Sorin Roșca Stănescu. Nicio surpriză, în acest caz, ce fel de discurs reușește să pătrundă printre diatribele constante la adresa actualului locatar al Cotrocenilor. Un anti-occidentalism primar, vag paranoic, o retorică așa-zis(nb!) ”naționalistă”, care n-are nimic de-a face cu interesul național, ci doar cu interesul privat al câtorva indivizi care nu vor să-și piardă privilegiile.

O retorică de genul: ”România este o ţară legată de mâini şi de picioare în peisajul european, o ţară aflată în defensivă” – ca să citez din interviul cu pricina. E tipic, asta. Nu, România nu e aflată în defensivă, n-o atacă chiar nimeni. Un număr de țări europene insistă ca statul nostru să respecte regulile unui stat de drept, să asigure funcționarea corectă și independența justiției, să nu dea înapoi de la lupta împotriva corupției și asigurarea integrității funcțiilor publice. Atât. Asta nu e un atac la națiunea română. Nu e un atac la mine, nu e un atac la voi, chiar din contră. E eventual un atac la adresa dlui Voiculescu, de exemplu, în ce privește problemele de natură penală pe care le are. E un atac la cei care ar vrea să fie privilegiați în raport cu ANI, cu justiția șamd. Doar la ei. Iar pentru dl Antonescu, ei sunt ”România”.

Bun. Dincolo de asta, președintele PNL, din păcate pentru el, trebuie totuși să-și intre în alt rol pe care a acceptat să-l joace: cel de șef al comisiei pentru revizuirea Constituției. Și aici are destul prilej să recurgă la discursul său preferat, dând replici știți-voi-cui. Dar mai trebuie și să spună efectiv cam ce ar vrea să apară în legea noastră fundamentală. Or, aici liderul comisiei, al PNL și al Senatului are o sarcină ceva mai grea. Iată ce idee a produs în interviul cu pricina:

„Alegerile parlamentare şi prezidenţială trebuie să fie separate, nu mi se pare esenţial că sunt patru sau cinci ani pentru un mandat. În termeni fotbalistici, campionatul european şi cel mondial, din patru în patru ani, dar nu suprapuse”
(Crin Antonescu)

Splendid argument. Haide să facem Constituția în termeni fotbalistici. Poate îi dăm un rol acolo și lui Victor Pițurcă, dacă-i bate azi pe unguri. Asigurăm separația puterilor între antrenori și finanțatori și îl punem pe G. Becali la Curtea Constituțională de fiecare dată când Steaua ajunge în ”primăvara europeană”.

Să fim bine înțeleși, n-am absolut nimic cu folosirea comparațiilor și metaforelor în discurs. Din contră, o analogie poate face un punct de vedere nu doar cu mult mai clar, ci și mult mai accesibil. Dar analogia trebuie să fie validă, să compare ce e comparabil, relația între elementele dintr-o parte a ei să fie similară cu cea din cealaltă parte. Spre exemplu, și eu am recurs la o astfel de analogie , una chiar cu fotbalul, ca să arăt un lucru pe care sportul îl are în comun cu funcționarea justiției:  în ambele cazuri există și se aplică reguli scrise și inteligibile; iar arbitrii – dincolo de termen – nu au voie să acționeze arbitrar. Domeniile între care am făcut analogia erau foarte diferite, însă în context relația între ”arbitri”, ”jucători” și ”reguli” era similară.

Or, aici nimic nu e similar. Da, Campionatele de fotbal nu sunt suprapuse. De ce? Păi, între altele, pentru că sunt aceiași jucători care joacă și într-o parte și în alta. Ar vrea dl Antonescu să fie simultan și președinte și parlamentar? Sau cum? Comparația n-are sens. Apoi, campionatele sunt separate pentru microbiști, ca să aibă parte de spectacol cât mai mult timp. De asta dorește să separe șeful Comisiei de revizuire a Constituției cele două alegeri? Ca să aibă parte electoratul de spectacol? Din nou, analogia e perfect stupidă. Cele două campionate de fotbal nu au, în sine, în ce privește rezultatul, absolut nimic în comun. Și aici comparația eșuează: alegerile sunt legate prin rezultatul lor, președintele și parlamentul, împreună cu guvernul învestit, trebuie să ajungă la o înțelegere, au atribuții care le cere o formă de colaborare. E un aspect critic în ce privește constituția actuală, cu alte cuvinte există un motiv solid pentru care cele două alegeri ar trebui suprapuse: evitarea coabitării. Nu știu ce anume ar fi analog cu coabitarea politică în ce privește campionatele de fotbal, poate ne explică dl Antonescu cândva. Sigur, e posibil ca revizuirea să schimbe substanțial această stare de lucruri, rolul Președintelui și relația lui cu Parlamentul – poate ne lămurește chiar persoana care conduce comisia de revizuire, nu?  Nu.  Citez: ”Prin noua Constituţie văd un regim parlamentar foarte bine conturat, cu un preşedinte nu decorativ, dar cu atribuţii foarte clare.” Ironic, nu? Liderul PNL vede ceva bine conturat și foarte clar, doar că nu poate să-l exprime.

În postura de șef al Comisiei de revizuire a Constituției, dl Antonescu a ajuns extrem de rapid victima principiului lui Peter. E limpede că și-a depășit nivelul de competență. Ar trebui, zic eu, să se rezume la diatribele anti-Băsescu. Să facă spectacol, pentru galerie. La asta e chiar bun.

Comunicat din partea guvernului Ponta ”pe cine-o să crezi, pe mine sau proprii tăi ochi”?

Guvernul Ponta s-a supărat pe ziare.com . Oamenii de-acolo au îndrăznit să pună următorul titlu: ”Victor Ponta, despre Schengen: În cazul Germaniei e ipocrizie la mijloc” – unui articol care preia declarațiile premierului date pentru Adevărul.ro. Guvernul s-a sesizat și a produs următoarea precizare : afirmațiile premierului au fost scoase din context, li s-ar fi schimbat intenționat sensul și interpretarea din titlu ar fi neadevărată. Am citat exact din comunicat. Care mai dă și pasajul din interviul dat de premier:

“Din fericire, de la mari companii în zona energetică, în special, dar mai sunt companii şi în zona de producţie, care vin în continuare în România şi care, în mod sigur, au aşteptat alegeri, stabilitate politică, stabilitate legislativă. Eu, de multe ori, fără să vreau să fiu răutăcios, întreb: dacă România este o ţară aşa de rea că nu merită să intre în Schengen, de ce suntem pe primul loc la numărul de investiţii? Sunt firmele din Germania. Eu sunt convins că nu ar veni firmele din Germania într-o ţară atât de rea, că nu poate să intre în Schengen. Este un pic de ipocrizie aici, între discursul public şi cel privat” (Victor Ponta)

Ei bine, unde ar fi scoaterea din context operată de ziare.com? Schimbarea de sens? Neadevărul? Asta spune omul, apropo de poziția Germaniei: ”e un pic de ipocrizie”. Sigur, mai este și lipsa de proprietate a termenilor – între două discursuri nu poate fi ipocrizie, probabil că premierul voia să spună ”discrepanță” și eventual să ia asta ca argument pentru acuzația ulterioară. Și mai e, desigur, și o fractură logică de tipul ”ce are sula cu prefectura” – faptul că avem companii germane care investesc e una, faptul că Germania nu ne dorește pe moment în Schengen e cu totul altceva. E și o inexactitate, nu noi suntem pe primul loc la investiții făcute de Germania în exterior (am vrea noi!!), în realitate firmele lor sunt cei mai importanți investitori de la noi, ceea ce e cu totul altceva. Mai este și o minciună, nicio surpriză aici, ținând cont de antecedentele premierului: Germania nu își bazează opoziția pe faptul că suntem ”o țară așa de rea”, ci pe câteva chestii specifice, care au legătură cu acțiunile și inacțiunile guvernării USL conduse de Victor Ponta însuși.

Revenind, nu m-aș lega de un asemenea detaliu dacă ar fi izolat. Dar nu e, e un nou simptom al mitomaniei lui Victor Ponta: începe tot mai des să arunce în jur cu acuzații de ”neadevăruri”, ”ipocrizii” șamd. Tocmai el, da. Și, după tipicul de mai sus, de obicei acuzațiile sunt tot atâtea minciuni nerușinate.

P.S. Nu, titlul nu conține un citat – măcar de ar fi premierul sau purtătorii lui de vorbe atât de spirituali precum comedianul Chico Marx, de la care l-am preluat.

Șocant! N-o să vă vină să credeți ce a dezvăluit Antena 3 despre Vasile Blaga!

Sună de necrezut, dar dl Blaga a avut și are în continuare, chiar și după alegeri, un număr impresionant de susținători de marcă. Un adevărat nucleu dur, care l-a susținut și îl susține în mod constant, categoric și public. E un grup format la rândul său din politicieni de înalt nivel, cu performanțe remarcabile în alegeri. E vorba de adversarii politici ai PDL.

Liderii PSD și-au exprimat constant aprecierea față de dl Blaga, mai ales prin comparație, să zicem, cu dna Macovei. Chiar și dl Antonescu, chiar și când își bate joc de dl Blaga și de pretențiile acestuia de alianță cu PNL, tot e cu mult mai respectuos și binevoitor prin comparație cu retorica pe care o are față de PDL în sine – partid pe care îl înjură altfel (de la susținători în sus) cum îi vine la gură, și pe care l-ar vrea desființat. O relație specială are dl Blaga cu Antena 3/Intact, trustul de presă al lui Dan Voiculescu. E și una veche, îmi amintesc că, în campania pentru alegerile din 2008, PDL a fost efectiv pus sub interdicție acolo, n-a mai fost invitat chiar nimeni, nici măcar ca să fie înjurat. Cu o singură excepție, Vasile Blaga.

Susținerea presei de partid anti-PDL față de actualul lider PDL a continuat; iată, îi vin în ajutor și în alegeri: la Antena 3 aflăm, citez, ”Ce i se pregătește lui Vasile Blaga” – mai precis, pare (sic!) că PDL și-ar frauda alegerile, vinovată fiind dna Udrea. Dacă însă mergem în articol și ne folosim chiar un pic rațiunea și bunul simț, aflăm cu totul altceva. Articolul prezintă o înregistrare cu un primar PDL din Brăila, de la care aflăm:

”Cum e şi cazul la Brăila, mă rog, dar eu sunt un susţinător, dânsa ştie despre ce e vorba. În schimb pentru ca să nu avem, am mai vorbit şi cu câţiva dintre colegii mei, ca să nu avem probleme, să nu ne trezim că nu facem parte din delegaţie sau dracu, alte minuni. Noi pe cine votăm, pe domnul Blaga, mergem cu Blaga, dar noi ştim ce avem de făcut, pentru că altfel riscăm să intrăm pe contrasens cu Nazare. Aşa că noi o să fim cât se poate de rezervaţi, important este că doamna Udrea a primit de la mine, de la Surdila Greci, un mesaj drept.”

Ca paranteză, dl Nazare e șeful filialei Brăila, reconfirmat recent de dl Blaga, și susținător al moțiunii acestuia. Or, ce aflăm din convorbirea asta este

a) Despre dl Blaga, ca lider al PDL: că într-adevăr sunt adevărate acuzațiile că impune, prin liderii de filială, susținerea delegaților sub amenințarea sancțiunilor. Asta spune primarul respectiv: trebuie să spună că votează actualul lider al PDL și preferatul celor de la Antena 3, altfel riscă să ”intre pe contrasens” cu omul acestuia de la Brăila și să se pomenească excluși dintre delegați. După statut și bun simț, delegații ar trebui să voteze liber, fără teama sancțiunilor (că doar de asta se duc acolo), iar componența delegației ar trebui să fie determinată de statut. În loc de asta, delegaților li se impune opțiunea pentru Vasile Blaga, și riscă să fie scoși din delegație dacă mișcă în front.

Amuzant, nu? În linia partizană obișnuită, presa dlui Voiculescu a încercat să-i dea o mână de ajutor dlui Blaga, titlul și tonul articolului nu lasă îndoială. În realitate, însă, au reușit contrariul. Cum se explică asta? Ei bine, materialul…

b) Spune ceva și despre trustul Intact și angajații lui, gen Răzvan Dumitrescu. Sigur, există mereu și trebuie luată în calcul scuza prostiei, dar mă gândesc că în acest caz particular se adaugă și propria experiență în relația cu ”Intact”: după Antena 3, dacă nu execuți cuminte ordinele șefului atunci te faci vinovat de fraudă și trădare. Repet, dacă o să vă uitați pe contractele pe care le au acești ”ziariști” cu trustul reprezentat de dl Voiculescu o să înțelegeți de ce le e natural să privească lucrurile în felul ăsta.

Dl Năstase nu dorește ca justiția să fie pe lună

… iar eu susțin categoric punctul de vedere exprimat în numele concetățeanului meu, fost premier și actual condamnat penal ispășindu-și pedeapsa. Dl Năstase cere prin avocați să se judece mai rapid eliberarea sa condiționată – o cerere cât se poate de justificată. Există un drept fundamental de acces la justiție, ceea ce presupune, între altele, și eficiența realizării justiției, un interval rezonabil în care un caz să ajungă la o decizie definitivă și irevocabilă. Aș adăuga că într-un proces penal acesta nu aparține doar inculpatului. Și partea cealaltă are același drept, căci acuzarea ne reprezintă acolo pe toți; asta e rațiunea de a exista a justiției penale, protejarea societății. În clipa în care un proces penal trenează nejustificat cu lunile și apoi cu anii, dreptul nostru la o societate guvernată de legi, dreptul nostru de acces la justiție are de suferit.

Citesc acum că împotriva dlui judecător Neacșu, membru al CSM, s-a dispus începerea urmăririi penale. De asemenea, avem cazul dlui Fenechiu, al cărui dosar a ajuns în fața instanței. Dl judecător stă mai prost într-o anumită privință, acțiunea în justiție a însemnat și suspendarea sa din magistratură și din postul din CSM. În schimb, cu toate că e o problemă în MCV (și implicit cu aderarea la Schengen), cu toate că situația e cât se poate de anormală, dl Fenechiu continuă să fie ministru, ocolit de lege și susținut de șefii săi politici. Ambii beneficiază de prezumția de nevinovăție, desigur, dar ambii ar putea și ar trebui să ia exemplul dlui Năstase și să solicite ca prezumțiile statului și ale publicului să fie înlocuite cât mai rapid de decizii ale instanțelor.

(episodul anterior)

Cine decide abandonarea aderării la Schengen?

Guvernul? Să fim bine înțeleși aici, actualul guvern e expresia voinței unei majorități parlamentare foarte solide, are indirect un mandat foarte puternic pentru programul său politic. Ca principiu, guvernul Ponta are dreptul și obligația de a pune în practică acest mandat politic. Nu contează că, dintr-un punct de vedere obiectiv, acesta s-ar putea să fie greșit; nu contează câtă lume și de ce nu este de acord cu el. E o chestiune, repet, de principiu democratic.

Doar că eu nu-mi amintesc ca ”abandonarea Schengen” să fi fost pomenită câtuși de puțin, nici măcar la învestitura guvernului și cu atât mai puțin în alegeri. Guvernul Ponta nu are mandat pentru așa ceva. Și nu vorbim de o chestie minoră aici, vorbim de un obiectiv diplomatic al României, mai mult, vorbim de modul în care țara noastră înțelege să relaționeze diplomatic cu țările din Uniune, e o chestiune mult mai serioasă decât consecințele unui acord. Nu doar ministrul de Externe, nici măcar Președintele statului nu ar avea dreptul să rotească într-o astfel de chestiune politica noastră externă, fără niciun fel de mandat în direcția asta. E de neconceput.

Când l-am auzit prima oară pe dl Corlățean, azi-dimineață, am avut convingerea deprimantă că se dovedește că ministrul nostru de Externe e un imbecil. Prima oară, când l-a luat gura pe dinainte spunând că Olanda nu mai leagă aderarea la Schengen de MCV, am zis că a fost o scăpare dată de inexperiență. Însă trăsnaia de azi vine prea iute și e prea mare ca să mai lase vreun dubiu rezonabil. Eu păstrez convingerea asta, dar, oricum, pe moment e prea puțin relevant. Citesc că premierul și președintele Senatului, șefii lui (și) pe linie de alianță politică s-au alăturat ideii prezentate de ministru. Prin urmare, nu mai e doar o dovadă de imbecilitate ministerială, e o opțiune care este considerată cât se poate de serios.

În acest caz, trebuie tratată cu aceeași seriozitate. Repet, nu există mandat popular pentru o astfel de schimbare de politică externă. Nu există dar poate și trebuie să fie cerut. În cazul în care liderii actualei puteri insistă pe ideea că ”aderarea la Schengen nu ne mai interesează”, ar trebui să vedem dacă sunt în asentimentul populației. De exemplu, printr-un referendum.

COMPLETARE: Ei da, i-am luat în serios, greșeala mea. A fost un exercițiu inept de control al daunelor pe plan intern. Pe spațiu de 48 de ore, au trecut de la ”nu ne mai interesează procesul” și ”putem trăi fără Schengen” la ”obiectiv important” pentru care ”ne batem”. Problema generală a României în relațiile externe e cea de credibilitate. Cu un ministru de Externe care spune azi una și mâine cu totul alta, numai credibili nu ne facem.