Ponta, un premier pe copilot automat

Devine deja previzibil. Prim-ministrul Ponta are un anume modus operandi pe care, cu riscul să vă plictisesc, îl reiau. Șeful guvernului USL are doar trei moduri de a opera, pe care le folosește în funcție de context, uneori în combinație:

1. Minciuna sfruntată
2. Glumița tâmpită
3. Pasarea responsabilității

Obligat, într-un târziu, la o reacție privind blitzkrieg-ul parlamentar cu legile anticorupție, premierul le-a folosit pe toate trei. Într-atât de gravă e situația, căci, de obicei, unul sau cel mult două îi ajung.

A mințit sfruntat că nu știa exact ce urmează să fie votat în parlament. Nu, noi, restul publicului n-am știut. Dl Ponta știa, la fel ca și colegul său (inclusiv în ale minciunii) Crin Antonescu. Luni cei doi s-au întâlnit la parlament, de urgență. Despre ce credeți că au discutat? Minciuna (alta) spusă de dl Ponta atunci a fost că ar fi vrut ca dl Antonescu să-l însoțească la funeraliile lui Nelson Mandela, l-a invitat și a fost refuzat. Și pentru o invitație s-a dus personal la parlament? Nu mai are minute pe mobil, sau cum? Da, sigur, îl credem pe cuvânt. Oricum, sunt gata să retrag acuzația de minciună în acest caz, dacă dl Ponta sancționează câtuși de puțin pe responsabili. Sau nu crede că se impune vreun fel de sancțiune pentru subordonații pe linie de partid care-l pun în mijlocul unui asemenea scandal?

A făcut o glumiță tâmpită spunând că nu putea să aranjeze funeraliile liderului sud-african în funcție de programul parlamentului. Ha, ha, ce haios. INVERS, dle Ponta, INVERS s-au întâmplat lucrurile, ați aranjat luni această lovitură tocmai ca să puteți fi plecat din țară și să veniți acum cu glumițele și minciunile astea.

În fine, a pasat responsabilitatea asupra parlamentarilor cu refrenul mincinos și răsuflat: “Parlamentul de aia legifereaza, nu trebuie sa imi ceara mie voie”. Ei, aș, se votează strict pe linii de partid, că mâine dacă vreun pesedist sau penelist spune că el vrea să voteze o moțiune de cenzură împotriva guvernului, presupun că replica premierului va fi întrucâtva diferită.

Ciuca ticăloșiei din PC

Bogdan Ciucă, pe care PC-ul voiculescian l-a plantat în fruntea Comisiei Juridice (rușine!), e unul din oamenii cheie al tărășeniei petrecute luni și marți: e omul care s-a dus cu câțiva colegi și au votat pe șest și în secret modificările la legea amnistiei, noaptea de luni spre marți. Apoi, în culmea ticăloșiei, a explicat la postul TV al patronului că proiectul e din pricină că pierdem la CEDO, că avem prea mulți pușcăriași.

Da, avem o problemă cu suprapopularea penitenciarelor, dar pentru asta nu e nevoie de o lege a amnistiei. Pentru asta e nevoie de pedepse mai ușoare pentru cei aflați la prima abatere și cu vinovății minore (exclus demnitarii corupți, adică!) și condiții mai lejere de eliberarea condiționată. Ce face o lege de amnistie, și încă una atât de vastă cum e cea atentată ieri, și care va fi repusă la vot săptămâna viitoare, este  nu doar să elibereze penitenciarele, dar să facă inutile procesele în curs și să ”albească” pe cei condamnați. Asta vor politicienii penali, și-s – iată – din ce în ce mai mulți. O lege de albire. Nu doar că vor să scape de pușcărie, dar vor să scape și de trecutul penal, ca să poată reveni, veseli, la cârma statului. Nu, CEDO nu cere așa ceva, nici pe departe.

COMPLETARE: Același tip de mistificare ticăloasă îl practică și Crin Antonescu, zicând lăcrămos că “este absurd sa trimiti in penal pe cineva pentru ca la cabinetul parlamentar si-a angajat nevasta”. Problema e că, de dragul – zice-se – posibilității de a lucra cu nevasta lângă ei, parlamentarii USL au eliminat pur și simplu conflictele de interese la nivel de demnitari. Nevasta va putea primi din partea soțului demnitar, nu doar post în cabinet, ci și orice contracte pe bani publici. Asta e corupția locală, mică poate la nivel și la sume de bani (relativ vorbind!!), însă mare ca nivel de răspândire și pagubă. Dl Antonescu a ratat o bună ocazie să doarmă.

Crin Antonescu înjură în somn

Presedintele Senatului, Crin Antonescu, califica drept “isterie anti-parlamentara” si “anti-democratica” acuzatiile la adresa modificarilor aduse marti Codului Penal de catre deputati, dar precizeaza ca “s-ar putea ca unele chestiuni sa nu fie in regula” si, in acest caz, “avem timp sa le reparam, daca e cazul”.

Acesta a afirmat ca s-au lansat cateva “minciuni (…) grele”, inclusiv reluarea de catre presedintele Traian Basescu a discutiei despre lovitura de stat, care poate fi insa trecuta “in registrul comic”.

Seful PNL a precizat ca nu cunoaste toate detaliile legate de modificarile operate marti in Camera Deputatilor, dar “daca ingrijorarile se definesc, o discutie politica si juridica are loc, nimeni nu intentioneaza sa faca lucruri pe ascuns”.

(Hotnews)

Președintele senatului contraatacă viguros, cu acuzații vehemente, în legătură cu o situație căreia nu-i știe detaliile. ”Nimeni nu intenționează să facă lucruri pe ascuns” – doar că modificările respective au fost adoptate într-un fel de mini-ședință ascunsă a Comisiei Juridice, seara târziu, că au fost puse pe ordinea de zi pe șest. ”E timp să le reparăm” – doar că asta a fost votul final. Sigur, Băsescu le va trimite înapoi, pe asta ne bazăm, nu, domnu’ președinte de Senat? Da, și pe alerta, pe vigilența Dvs…

Pe ce poziții partizane au blocat ziarele proiectul grațierii

Adevărul : ”Ponta blochează legea graţierii: Corupţii trebuie să rămână în închisoare”
Gândul : ”Antonescu blochează amnistia PSD-PC: PNL votează alături de PDL”

În realitate, la ora aceasta legea aia super blocată a trecut la votul pe articole. A rămas doar votul final. Dar marțienii care ar citi ziarele noastre ar fi perfect liniștiți.

Un bilet de papagal pentru Liviu Voinea

Răspunsul onest la întrebarea ”Banii din acciza pe combustibil vor fi folosiți pentru construcția de autostrăzi?” este ”Nu.” Notați că n-am folosit și termenul ”exclusiv”, care ar face doar întrebarea mai clară și răspunsul și mai categoric. Banii din acciza respectivă se duc la bugetul de stat, ăsta e răspunsul corect, iar faptul că plățile pentru autostrăzi se fac din același buget nu schimbă cu nimic lucrurile. Orice alt răspuns implică faptul că, fără acești bani, construcția de autostrăzi ar avea automat de suferit, fără ca guvernul să aibă ce să facă. Iar asta e o minciună. Bugetul este alocat prin decizie politică, altfel decât imperative impuse de Curtea Constituțională (pensiile nu pot fi micșorate), guvernul poate alege liber să mute sume dintr-o parte în alta, și, mai ales să taie din cheltuielile bugetare. Lucru pe care dl Voinea, ministrul de resort, îl consideră, practic, imposibil: gaura din buget trebuie doar acoperită, nu redusă. E o minciună prin omisiune.

Iar acciza asta a fost justificată printr-un șir năucitor de afirmații certate, nu doar cu adevărul, ci și una cu alta. Am aflat că va acoperi o gaură imensă din buget, dar în același timp fără să se simtă în buzunarele oamenilor – minune mare! Că nu va avea efect inflaționist, dar va lupta împotriva deflației. Că, economic vorbind, suntem tigrul Europei de Est – dar că ne pândește recesiunea.

În fine, un bilet de papagal particular se oferă ministrului Voinea, așa cum merită orice alt înalt demnitar, membru al guvernului în principal, care spune ”vai, nu putem face asta pentru că nu ne permite legea!”. Că legea va fi picând, de bună seamă, din ceruri. Evident că guvernul și majoritatea parlamentară nu pot fi constrânși de o lege, pentru simplul motiv că ei sunt cei care o scriu. În cazul de față, nimic nu i-ar fi oprit să creeze un fond special în care să se verse această acciză, sau o parte din ea, și care să fie destinat exclusiv construcției de autostrăzi.

Derularea contractului Bechtel – ce n-a controlat corpul premierului Ponta

Corpul de control al premierului Ponta a produs în primul rând o știre de presă – după tipicul guvernului din care face parte, de altfel: ”posibile fapte penale ale foștilor miniștri Dobre, Berceanu, Vlădescu, Macovei”. Bum, bum! În subsidiar, subordonații premierului au pus la dispoziția mass-media un document intitulat ”Sinteza raportului de control privind verificările efectuate în legătură cu încheierea, modificarea și executarea contractului de proiectare și construire a autostrăzii Brașov – Cluj – Borș”. Îl puteți citi aici.

Acum eu voi trata cu indiferența cuvenită opiniile și aprecierile personale făcute de controlorii premierului. Mi se pare de bun-simț să fac așa ceva, ținând cont că în țara noastră ”declarație politică” înseamnă, în accepțiunea autorilor, o afirmație asupra căreia autorul nu consideră necesar să-și asume vreo responsabilitate. În cazul guvernului Ponta, însă, care are antecedente catastrofale în acest sens – produce minciuni în mod constant – indiferența ar trebui să fie, cel puțin, suspiciune. În schimb, mă interesează informațiile cu valoare de fapt. Or, aici constat că producția guvernamentală are carențe foarte mari. Cel puțin două se văd direct din titlu:

De ce Corpul de Control face publică doar o sinteză? Și de ce raportul și/sau controlul n-au vizat și încetarea acestui contract?

Nu de alta, dar după cum o să vedem mai jos, există cel puțin un aspect foarte controversat asupra rezilierii operate de ministrul Șova în urmă cu câteva luni. De asemenea și încheierea contractului – controlată, zice-se – este expediată extrem de rapid: la finalul lui 2003 s-a semnat contractul între CNADNR și Bechtel, un an mai târziu (în preajma alegerilor) același guvern a tocmit o societate de consultanță care a spus că prețul prevăzut în contract, ~2,2 miliarde euro, era unul corect, iar în 2006 parchetul a respins o plângere penală împotriva semnatarilor acestui contract, fostul ministru al transporturilor și fostul șef CNADNR. Pam-pam. Atât.

Buun. Mai aflăm – nu că n-ar fi de notorietate, oricum – că începând cu 2005 derularea contractului s-a blocat. Firma Bechtel n-a mai primit bani pentru lucrări deja făcute, guvernul nou instalat insistând pentru renegocierea contractului, care s-a făcut pe parcursul a mai bine de un an, plățile și construcția s-au reluat în 2006, renegocierea a continuat însă, în 2009 și 2011. Aici se concentrează controlul corpului prim-ministerial, inclusiv cu acuzațiile: că mandatul a fost dat așa, că comisia de negociere l-a depășit, că miniștrii au intervenit, că s-a plătit una, că s-a plătit alta șamd. Vor fi fost neregularități, nu știu, poate și fapte penale – DNA a fost sesizată formal, o să verifice procurorii asta. Din document, cel puțin, încadrările respective intră în categoria opiniilor autorilor.

Însă documentul guvernamental are o lipsă majoră, fundamentală pentru întreaga chestiune. La ce mă refer? Corpul de control notează alt fapt de notorietate: statul nostru, reprezentat din CNADNR, a plătit sume mult, mult mai mari decât cele prevăzute în contractul inițial – prețul acela certificat drept ”corect”, așa cum notează vesel sinteza. Vorbim de multipli, dublul, mai mult decât triplul sumelor prevăzute în contract, bani pe care statul a ajuns să le plătească celor de la Bechtel, ducând la renegocierea și în final rezilierea contractului. Or, corpul de control nu pare capabil să controleze și să elucideze motivele acestei stări de fapt, repet, notorii.

De ce a ajuns statul român în situația de a plăti multiplul sumelor prevăzute în contractul din 2003? Cine e responsabil?

Cred că pot să pretind că vorbesc în numele interesului public afirmând că e mult mai important să stabilim CAUZA care a făcut să plătim 54% din valoarea inițială a contractului pentru vreo 12% din realizare, decât detalii privind procesul în sine. Repet, nu spun că neregularități sau ilegalități ar fi ok, cu siguranță că nu sunt. Însă contează mult mai puțin dacă renegocierea asta a urmat cu strictețe pașii formali, dacă a fost informat nu-știu-cine sau respectat mandatul nu-știu-care; contează mai mult fondul ei și motivele pentru care s-a făcut, de la ce a pornit și unde a ajuns, de ce am plătit din bani publici aproape un miliard de euro degeaba.

Ca să fiu și mai clar. Din două, una. Fie suplimentarea asta uriașă NU era posibilă pe contractul inițial și atunci autoritățile de după 2005 au o extraordinară responsabilitate și vină, penală chiar, indiferent dacă au plătit bani publici înafara prevederilor unui contract și/sau dacă au renegociat contractul în mod catastrofal provocând acest enorm prejudiciu. Fie contractul inițial făcea posibilă o astfel de suplimentare, poate una și mai gravă. Caz în care aprecierile privind corectitudinea prețului sunt apă de ploaie și controlul guvernamental ar trebui să se concentreze pe detaliile contractului și ale încheierii sale în 2003; renegocierea fiind necesară, oricare vor fi fost bubele ei, minore prin comparație. Repet, e întrebarea cheie – inclusiv pentru afirmația din sinteză că renegocierea ar fi fost ”ineficientă” – apreciere strict personală și fără pic de temei, în condițiile în care nu știm exact ce anume a fost renegociat.

Și-atunci? Hm? Domnule Ion Lazăr, secretar de stat, șef al Corpului de Control? Ne puteți lămuri? E grea întrebarea? Sau poate e neplăcut răspunsul? De fapt, ar putea să ne lase pe noi să găsim răspunsul la întrebare. Documentul lămuritor este acel contract semnat în 2003. Guvernul încă nu l-a făcut public, cu o minciună ridicolă: dl Șova a spus că s-a pierdut originalul. Va fi fost pierdut, nu știu, dar implicația cum spuneam, mincinoasă și ridicolă, este că doar originalul poate fi făcut public. Iar corpul de control nu lămurește nici acest aspect, al pierderii unui contract. De altfel, aflăm doar că nicio autoritate română nu pare să aibă măcar o copie completă și certificată ca fiind conformă cu originalul. Râsul lumii, controlorii guvernamentali trebuie să recurgă la fostul partener de afaceri, repudiat între timp, și care le trimite copia lor bună, după cum putem citi, …în 20 noiembrie 2013? Măi să fie!

Păi, în acest caz, revin la prima întrebare: cum se face că controlul n-a inclus și încetarea contractului? Nu de alta, dar doar rezilierea contractului, ruperea contractului pierdut al dlui Șova, ne-a costat 30 de milioane de euro – chiar nu contează circumstanțele în care a fost făcută? Mai precis :

Dacă autoritățile românești n-au avut până în noiembrie originalul contractului inițial, și nici măcar o copie certificată și completă a acestuia, atunci pe ce baze au negociat în luna mai încetarea lui?

Până când contractul nu e public și întrebările astea nu primesc răspuns, controlul subordonaților dlui Ponta e doar bombă ieftină pentru presa de partid, eventual și pentru atacuri politice la adresa DNA, după tipicul consacrat.

****************

Acuzația la adresa dnei Macovei (alături de alți miniștri) este că au permis companiei Bechtel să păstreze o sumă de 40 de milioane, cu titlu de avans, ceea ce ar fi fost împotriva prevederilor exprese ale legii finanțelor publice. Grav, nu? Ei bine, ca să vedeți de ce spun că e esențială elucidarea chestiunii contractului. Într-un fel, indirect, avem o elucidare chiar de la dl Șova, dragul de el. Acesta a desecretizat contractul cu Bechtel, dar nu cel din 2003, ci așa cum a rezultat el din renegocierea aia ”ineficientă” (conform corpului de control Ponta) din 2006. Or, în acest document, disponibil chiar de la sursă, putem citi și notele privind motivele renegocierii, care ne dau informații asupra contractului original. Iată ce aflăm de la primul punct:

I. Contractul [din 2003, n.m.] prevedea acordarea de către partea română către partenerul american a unui avans având caracterul unui împrumut fără dobândă în sumă de 250 milioane euro, în acelaşi timp cu plata lunară a lucrărilor efectiv realizate. Acest împrumut fără dobândă putea fi utilizat de partea americana fără nici un control al părţii române până la momentul finalizării Contractului. Un astfel de mecanism încălca art. 52 din Legea nr. 500/2002 a finanţelor publice, care specifică în mod expres faptul că este permis să se plătească sume în avans anterior executării unor lucrări numai cu condiţia ca respectivele sume să fie justificate prin lucrări efectiv realizate până la sfârşitul anului bugetar în care au fost acordate. În cazul concret, suma de 250 de milioane euro era integral justificată doar la momentul finalizării contractului, adică anul 2012.
(Notă privind renegocierea contractului de proiectare și construie a autostrăzii Brașov – Cluj – Borș, 2005)

O, da. Chiar așa. Cum de le va fi scăpat acest document subordonaților premierului? Înțelegeți acum de ce nu e dat public contractul din 2003? De ce nu au fost controlate și raportate circumstanțele legate de încheierea lui? Corpul de control al dlui Ponta acuză miniștrii din perioada 2005-2006 că au permis companiei să păstreze ilegal o sumă primită cu titlu de avans. Dar suma respectivă a fost primită, cu tot cu semnul de întrebare legal, conform contractului inițial. De fapt, Bechtel ar fi putut lua o sumă de șase ori mai mare, perfect acoperită de prevederile girate de guvernul Năstase. În urma renegocierii din 2005 prevederea asta a fost înlăturată, așa cum aflăm din același document.

A, bonus. Știți cine era omologul dlui Lazăr, șef al corpului de control al guvernului în perioada 2003-2004, când s-a negociat contractul, cu tot cu prevederea certată cu legea și creatoare de prejudicii sus-menționată? Un anume Victor Ponta.