Alba neagra cu OUG-urile pentru ASF. O nouă minciună sfruntată a premierului Ponta

Să recapitulăm: DNA a început urmărirea penală într-un dosar legat de ASF, Autoritatea de Supraveghere Financiară. Instituția creată de guvernul Ponta în urmă cu un an, și dedicată liderului liberal Rușanu, a reușit să se facă remarcată printr-o acumulare rară de nepotism, și, mai nou, prin dosare penale răsunătoare. Se pare că supraveghetorii financiari au mare nevoie de supraveghere penală. Dar asta e o paranteză.

Între altele (și sunt atât de multe!), procurorii acuză un episod în care unul din inculpați, Marian Mîrzac, a determinat eliminarea din conducerea ASF a unui vicepreședinte, George Daniel Tudor, cu care era în conflict. Iar dl Mîrzac avea sprijinitori sus-puși și bine bazați financiar. Prin urmare, dorința lui a fost pusă în practică printr-o Ordonanță de Urgență adoptată în guvern, genul de act cu dedicație: una din prevederi reducea numărul membrilor Consiliului ASF, astfel încât să fie necesară re-numirea lor de către parlament, ocazie cu care indezirabilul domn Tudor urma să-și piardă mandatul. Ceea ce s-a și întâmplat, de altfel.

Acum Victor Ponta pretinde că OUG-ul s-a dat la cererea experților FMI și Comisiei Europene, contrazicând DNA (și evidența sus-menționată), cum că ar fi fost dat cu dedicație. E posibil să mintă atât de flagrant premierul? Da, desigur – de parcă nu l-am cunoaște deja! Dar minciuna asta e una foarte ingenioasă, căci ipochimenul are deja o experiență considerabilă în această privință. Ei bine, da, experții FMI și ai CE au cerut reducerea membrilor Consiliului ASF, parte a altor recomandări privind Autoritatea condusă de dl Rușanu, care începuse să funcționeze cu stângul. Reducerea asta a fost implementată de guvernul Ponta, printr-un OUG. Și-atunci? Care e păcăleala? Simplu, e vorba de alt OUG! Victor Ponta se scuză cu OUG 55/2013, în care, între altele, a redus numărul membrilor consiliului, de la 17 la 11, și a introdus noi criterii pentru numiri și altele. Dl Tudor a fost numit și în acest Consiliu. Or, DNA se referă la OUG 94/2013, care a redus numărul membrilor de la 11 la 9, Parlamentul a numit un nou Consiliu – a treia oară, în mai puțin de un an! – și dl Tudor a zburat din schemă. Cum voia inculpatul Mîrzac, de altfel, și dna Chițoiu (director în ASF și soție de ministru de resort).

Mai mult, pe calea păcălelii, schema mincinoasă cu ”FMI și CE ne-au cerut asta” a fost pusă în practică și atunci – așa cum se petrece mai nou cu acciza pe carburant. Problema dlui Ponta – vorba vine, că premierul efectiv n-are probleme sau rușine să fie prins cu minciuna – e că DNA are înregistrări în care inculpații explică exact schema și de ce a fost pusă în practică:

”MIRZAC MARIAN: Ma, da. Am vrut sa te sun, dar nu stiam daca e bine sa te sun. Da, am vorbit cu el [Dan Radu Rușanu, n.m.]. A fost acolo, a semnat [OUG 94] s-a plecat mai departe, la Justitie, sa ia avizu si sa… ma rog, totu-i in regula pana acuma si mi-a mai zis o chestie care mi s-a parut destul de interesanta si bine facuta: faptul ca au trimis deja, in acelasi timp, si adresa catre Comisia Europeana in care au scris ce masuri au intreprins..
CHITOIU LAURA: Ihi-ihi! Ca sa-i linisteasca si pe aia.
MIRZAC MARIAN: Evident. Una, ca sa-i linisteasca si pe-aia si doi: ca sa creeze deja o stare ca ”Trebuie facuta ca uite le-am scris la aia [CE, FMI n.m.] ca am facut-o. Nu mai ne jucam de-a alba-neagra, ca daca le-am spus la aia c-am facut-o si iara o frecati pe-aicea si o ametiti, iese mult mai urat decat a iesit pana acuma! ” stii?
CHITOIU LAURA: Ihi. A, o idee buna, cine-o fi avut ideea?”

(Stenograma unei convorbiri din 15 octombrie, conform DNA. Sublinierea îmi aparține.)

Da, bună ideea: dacă nu poți să-i convingi, zăpăcește-i cu minciuni – ca mod de guvernare.

Două corecții în relatările despre dosarul Borbely

Prima, pentru Hotnews: Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie au dispus neinceperea urmaririi penale fata de Laszlo Borbely pentru doua infractiuni de trafic de influenta si pentru fals in declaratii.

Corect dar incomplet, vorba unui vechi banc. Iar problema reală este că ce lipsește din titlu este esențial pentru înțelegerea acestui caz: nu procurorii au ”dispus” asta, la modul efectiv, și nu implică faptul că-l consideră nevinovat pe fostul ministru. Rezoluția procurorilor, acest NUP dat dlui Borbely, este o formalitate impusă de imunitatea oferită membrilor guvernului, prezenți și foști. Ca să poată începe urmărirea penală, DNA avea nevoie de cerere din partea Camerei Deputaților, iar colegii dlui Borbely au refuzat prin vot să le-o acorde. Prin urmare, există șansă bună ca justiția să decidă că avem trei cumpărători de influență, fără să poată decide și că un anume demnitar s-a făcut vinovat de a le-o fi vândut.

Însă asta nu e bătut în cuie. Scrie Gândul, Fostul ministru Laszlo Borbely a scăpat de dosarul penal de la DNA. Din nou, corect dar incomplet. Implicația este că dl Borbely e definitiv scăpat în această cauză. Nu, nu e așa. Nu există niciun fel de prevedere legală sau constituțională care să împiedice redeschiderea dosarului în cazul dlui Borbely, la un moment ulterior. De exemplu, dacă va exista o condamnare definitivă în cazul celor puși sub urmărire penală azi. Da, trebuie din nou să fie un vot în parlament, dacă dl Borbely va continua să fie membru al parlamentului și în condițiile constituției actuale, altfel cererea va fi emisă președintelui statului. Greu, dar nu imposibil.

Corupți dar competenți? Ei aș!

Apropo de PSD exista o zestre de imagine acumulată pe vremea guvernării Năstase, Adrian, 2000-2004. N-a fost o zestre adunată doar prin efortul mass-media de partid, altfel s-ar fi risipit în bună măsură ulterior. A fost și destul adevăr acolo, și de asta a durat. Mă refer la imaginea unui partid de oameni competenți pentru scopul guvernării. A fost cultivată cu grijă, și ajutată, e drept, și de imaginea deplorabilă lăsată de guvernarea anterioară a CDR. Da, a fost greu să scape de imaginea de partid de oameni aroganți și corupți, mereu la limita acaparării statului. Cele două s-au îmbinat, într-un final, în discursul public autohton: PSD e un partid de oameni corupți, dar cel puțin competenți. În 2004, electoratul a fost mai sensibil la negativul corupției, și s-a manifestat ca atare în alegeri. Dar pierderea puterii n-a pus o primejdie serioasă la adresa acestui capital de imagine. Guvernările ”dreptei” au fost cât se poate de inegale, atât între ele (diferență masivă între guvernul Tăriceanu I și Tăriceanu II, de exemplu), dar și între diverși miniștri dintr-un același cabinet.

În schimb, lucrurile s-au schimbat odată cu revenirea la conducerea guvernului, sub bagheta lui Victor Ponta, președinte de partid și premier. Imaginea de competență este sub un atac, virulent și constant, chiar din interior. Nu că PSD ar sta mai bine la capitolul corupție și respect față de statul de drept, nici vorbă!, dar măcar partea asta oricum era negativă încă din vremea premierului -> infractorului Năstase. Și nici măcar contra-performanțele de-aici, care capturează destul de mult atenția presei și comentatorilor independenți, nu pot să ascundă că și la capitolul competență tot de o contra-performanță avem parte. Și nici presa de partid și grupul foarte activ de consilieri/propagandiști nu mai sunt în stare să ascundă asta.

Azi unul din proiectele centrale ale guvernării, legea descentralizării trecută prin asumarea răspunderii guvernului, a fost declarată neconstituțională de Curte, în unanimitate. Scriam, înainte să fie adoptată, despre modul în care pare să fi fost făcută: pur și simplu pe genunchi, de pe-o zi pe alta. Luni de zile pseudo-dezbaterile au fost pe linia, care județe în ce regiuni intră, și-atât. Stupid. Luni de zile ministerul dlui Dragnea a rezistat la cereri repetate din partea ONG-urilor interesate de a explica CE anume se descentralizează și cum. În final s-a făcut public și proiectul, după ce proiectul regiunilor a fost oricum compromis de calendarul dat peste cap al revizuirii constituției (altă boacănă gravă!). S-a demonstrat că n-au spus nimic luni de zile despre ce se descentralizează și cum pentru că probabil nici eu nu știau, sau nu le păsa. Apoi, abia ce au apucat comentatorii în temă și experții să se uite și să se ia cu mâinile de cap, că proiectul și trecuse de parlament. Acum s-a întors de la Curtea Constituțională, cu echivalentul unui șut în spate. Poate în ultimul ceas o să fie făcut mai cu cap, dar mă îndoiesc.

Tot azi citesc că,

Experţii Comisiei Europene au transmis autorităţilor române că prima versiune a Acordului de Parteneriat (AP) pentru utilizarea fondurilor comunitare în perioada 2014-2020 este lipsită de viziune strategică, prea vagă şi nu dovedeşte că lecţia dată de eşecul cheltuirii banilor UE este valorificată. (Mediafax)

Nu e primul din aceste avertismente. Să mai pomenesc de episodul eșuării lamentabile a privatizării Oltchim, CFR Marfă sau a Poștei? De ”reformele” mereu anunțate și niciodată puse în practică la Sănătate? De rateurile ridicole date de ministrul ”Marilor Proiecte”, Dan Șova, capabil cel mult de o joacă cu carioca pe hartă, desenând autostrăzi și schimbându-le apoi de pe o zi pe alta? Să amintesc că suntem în continuare înafara spațiului Schengen? Că niciodată, nici măcar pe vremea lui Adrian Năstase n-am avut o relație la fel de proastă cum e acum cu partenerii europeni și americani? Că la Educație singurul proiect major pare contrareforma, anularea oarbă a modificărilor adoptate sub mandatului lui Daniel Funeriu?

Ținând cont de relația … specială pe care o au cu justiția penală și instituțiile asociate, și cu ideea de anticorupție în sine, îngrijorarea apropo de venirea PSD/USL la putere era la forma, ”vai nouă, să vezi cât o să fure ăștia cât timp stau la guvernare!”. După mai bine de un an de rateuri jenante sentimentul poate să fie reformulat astfel, ”vai nouă, să vezi cât o să guverneze ăștia cât timp stau la furat!”

Un bilet de papagal pentru Horațiu Dumbravă, judecător și membru CSM

Cât de penibilă e situația în care se poate pune un judecător? Un magistrat, se presupune independent față de interese și presiuni partizane, ba chiar membru ales al unei instituții menită să apere independența colegilor săi? Dacă este într-o situație care se referă la un atac direct și virulent la adresa colegilor săi? Păi, dacă ajunge mult mai obedient și mai ridicol decât oamenii politici, în sine, subordonați într-o ierarhie de partid și guvernamentală, aflați în aceeași situație.

Comparați două cazuri. Acum câteva zile, ministrul Justiției, om politic, numit de politicianul Victor Ponta și responsabil alături de guvern în fața instituției politice a parlamentului, răspundea unei interpelări formulate de un număr de deputați ai puterii. Aceștia voiau să știe câteva informații plecând de la următoarea premisă:

“s-a creat in randul opiniei publice senzatia ca parchetele nationale (Parchetul General, DNA, DIICOT) instrumenteaza dosarele penale cu care au fost investite in functie de interesul politic pe care il genereaza persoana cercetata penal, practica actuala utilizata demonstrand ca orice persoana expusa politic poate fi subiectul unui dosar penal”

Ministrul a răspuns, îl obligă legea, dar într-un mod foarte sec: ‘persoanele expuse politic’ nu e un criteriu care să individualizeze o statistică la nivelul ministerului, iar în rest dosarele individuale nu sunt publice. A fost un fel de a le spune distinșilor parlamentari, de care depinde în final scaunul său ministerial, că bat câmpii.

Zilele trecute, premierul Ponta a spumegat pe la televiziuni de partid apropo de decizia definitivă de condamnare a lui Adrian Năstase în ”dosarul Zambaccian”. A spus că e un ”condamnat politic”. Citesc astăzi că CSM, în loc să condamne pe loc acest atac delirant la adresa justiției, a decis prin votul judecătorilor să sesizeze Inspecția Judiciară apropo de afirmațiile premierului. După cum ne explică judecătorul Dumbravă, Inspecția va trebui să verifice dacă dl Năstase e într-adevăr ”condamnat politic”.

Mă întreb, ce anume să verifice, exact? Cum anume se definește expresia? Unde? Apare cumva în vreo lege? De unde știe atunci dl Dumbravă ce înseamnă? Din auzite? Sau i-a comunicat premierul și asta? Ce înseamnă ”condamnat politic”, domnule magistrat? Sau e după cum definește unul sau altul? Bine, fie și așa! Atunci, care e definiția Dvs.? Orice condamnat care e membru al unui partid e ”politic”? Sau e vorba doar AN, are el ceva special? Doar cine spune premierul în exercițiu? Sau? A fost judecat AN pentru apartenența sa la PSD? Pentru opțiunile sale politice? Chiar trebuie să trimitem inspecția să verifice asta? De ce să n-o trimitem să verifice dacă suntem în 2014, nu în 1950? De ce să n-o trimitem să verifice că există un anume Horațiu Dumbravă, care e judecător și membru CSM, desemnat „reformist” la un moment dat? Cu siguranță că există mult mai mult dubiu în ce privește această din urmă afirmație! Nu se poate să fi fost ales în CSM ca ”reformist” un judecător care se pune în corul unui politician ca să pretindă în mod iresponsabil că albul e negru și colegii săi magistrați decid la comandă.

Repet, chiar și ministrul justiției a avut atâta verticalitate și bun-simț să le dea peste nas celor care au venit cu povești similare. În schimb, ditamai judecătorul se face rapid preș, foarte trist. Și ce vă faceți, dle Dumbravă, dacă mâine Victor Ponta va declara că dl Năstase a fost condamnat de cinci holograme, klingonieni sau demoni cu chip de om? Trimiteți Inspecția Judiciară să verifice și astea, sau cum? Exorcizați ÎCCJ? Dacă mâine o să urle premierul pe la vreo televiziune că toți judecătorii care nu dansează după cum îi cântă el sunt controlați politic? Ce veți face? Vreun dans, sau … ?