Un bilet de papagal pentru Traian Băsescu

“Guvernul funcționează cu măsuri care deja încalcă Constituția. Miniștrii nu mai vin la ședințele guvernului. Este un nou abuz tip Victor Viorel Ponta, plagiator de altfel. Are Monitorul Oficial în mână și nu publică revocările. Crede că guvernul funcționează ca și plagiatele. Trebuiau să fie niște miniștrii interimar dintre membri Cabinetului.”

“Este nepermis să nu știi dacă un ministru este sau nu este.”
“Este abuz de putere, primul-ministru nu a publicat în Monitorul Oficial demisii.”

(Președintele Traian Băsescu, interviu pentru Evenimentul Zilei)

Hm, este încălcată legea fundamentală dacă un ministru care și-a dat demisia este menținut în post fără să fie numit un interimar? Ei bine, în capacitate oficială, dar cu altă ocazie, același președinte Băsescu a zis că nu, că în termen de 45 de zile nu există temei de a pretinde că e vreo încălcare a Constituției sau vreo criză instituțională. Prilejul a fost dat de refuzul lui însuși de a lua act de demisia ministrului de Externe din cabinetul Tăriceanu I, în 2007. Iar Curtea i-a dat dreptate atunci, ceea ce înseamnă că a creat un precedent care-l exonerează pe Victor Ponta acum. Iată un extras din motivația Deciziei 356 / 2007, prin care CCR s-a pronunțat asupra existenței unui conflict juridic de natură constituțională între președinție și guvern, în urma (între altele) refuzului președintelui Băsescu de a lua act de demisia ministrului M.R. Ungureanu:

”Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art.106 din Constituţie, funcţia de membru al Guvernului încetează, printre alte cazuri, şi în urma demisiei. Demisia este un act juridic unilateral de voinţă al titularului funcţiei şi care nu este susceptibilă de control sau aprobare; despre demisie se ia doar act de către autoritatea funcţiei. În conformitate cu art.6 din Legea nr.90/2001, demisia se anunţă public, se prezintă în scris primului-ministru şi devine irevocabilă în momentul în care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii. Caracterul ei irevocabil priveşte numai pe autorul demisiei, şi aceasta înseamnă că autorul nu mai poate reveni, retrăgându-şi demisia. Prin urmare, în caz de demisie, Preşedintele României, la propunerea primului-ministru, care înaintează demisia şi îi solicită rezolvarea acesteia, urmează să ia act de demisie şi să declare vacantă funcţia de membru al Guvernului.

Curtea constată că domnul Mihai Răzvan Ungureanu a demisionat în scris din funcţia de ministru al afacerilor externe, la data de 5 februarie 2007, a depus demisia la primul-ministru, înregistrată sub nr.5/611/CPT, şi aceasta a devenit irevocabilă la 15 zile de la data depunerii, astfel cum se recunoaşte, în scris, în cererea primului-ministru. Ulterior, la data de 19 februarie 2007, cu Adresa nr.5/954/CPT – la data împlinirii celor 15 zile de la depunere -, primul-ministru a sesizat Preşedintele României pentru a lua act de demisie şi a declara vacantă funcţia. Preşedintele României a luat act de demisie şi a declarat vacantă funcţia de ministru al afacerilor externe la data de 12 martie 2007 şi a emis Decretul nr.193 din 12 martie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.177 din 14 martie 2007. Curtea Constituţională constată că emiterea acestui decret a avut loc la 20 de zile de la data luării la cunoştinţă, în baza comunicării făcute de primul-ministru la data de 19 februarie 2007, data expedierii.

Preşedintele României a arătat că acest interval de timp a fost motivat de unele atribuţii ce trebuiau să fie aduse la îndeplinire de către ministrul demisionar, activităţi care nu comportau întârziere. Curtea reţine că ministrul demisionar, chiar dacă demisia a devenit irevocabilă, poate continua îndeplinirea unor acte ale funcţiei până la data la care Preşedintele ia act de demisie şi declară funcţia vacantă, fiind de principiu admis că demisionarul poate continua activitatea o perioadă de timp după devenirea irevocabilă a demisiei. Aşadar, nu există nici un temei de nelegalitate în procedura desfăşurată de Preşedintele României şi această situaţie motivată nu poate fi reţinută ca o nerespectare a atribuţiei constituţionale privind luarea de act de demisie şi de declarare vacantă a funcţiei. Având în vedere dispoziţiile constituţionale şi prevederile Legii nr.90/2001, Curtea Constituţională constată că soluţionarea demisiei, sub cele două aspecte ale atribuţiei, de către Preşedintele României, s-a făcut legal.”

Ca urmare a precedentului, președintele Băsescu primește un bilet de papagal. Nu doar pentru că ar trebui să-și amintească de el, ci pentru că el a fost autorul. Chiar dacă judecătorii l-au exonerat de acuzația de încălcare a Constituției (pe care o face el acum împotriva premierului Ponta), e clar că situația de-atunci a fost o anomalie. Anomalie pe care degeaba o acuză acum. Ar trebui să-și dea palme în fața oglinzii.

Victor Ponta minte, din nou

“Astăzi m-am interesat. Ştirea apărută înţeleg că nu era corectă. Nu a fost declarată ordonanţa [OUG 77/2013] neconstituţională, ci ceva ce s-a adăugat în legea de aprobare, un articol sau două articole care s-au adăugat la legea de aprobare la ordonanţă, aşa încât efectele ordonanţei rămân”
(Victor Ponta)

Având studii și experiență juridică, și fost ministru pentru relația cu parlamentul, mă îndoiesc că premierul ar putea face cu bună credință o eroare în acest caz. Există o jurisprudență impresionantă a Curții în direcția asta: la controlul anterior (intrării în vigoare) al unei legi de aprobare a unei Ordonanțe de Urgență, Curtea verifică automat și constituționalitatea OUG-ului la care se referă legea. Or, dacă citim comunicatul Curții, temeiul admiterii sesizării de neconstituționalitate este încălcarea articolului 115 (6) din Legea fundamentală, care stabilește domeniile în care e interzisă adoptarea unei Ordonanțe de Urgență. E limpede, prin urmare, că decizia Curții privește OUG 77 în sine, nu legea ei de aprobare.

Sigur, decizia va fi publicată la un moment dat în Monitorul Oficial și lucrurile vor deveni oficiale, însă clare sunt de pe-acum. La fel cum e clar că există o tendință îngrijorătoare a premierului de a încerca să ocolească cenzura arbitrului constituțional.

Chutzpah la revizuirea Constituției

Chutzpah, adică tupeu incredibil:

Comisia pentru revizuirea Constitutiei a votat marti o serie de amendamente potrivit carora Avocatul Poporului nu va mai putea fi revocat din functie de catre Parlament, mandatul sau putand inceta doar in caz de deces, de incompatibilitate sau de demisie..

(Hotnews)

Nu, nu cu prevederea în sine am o problemă, ci cu autorii ei. Pentru că ei sunt și autorii tentativei de lovitură de stat din vara lui 2012. Una din primele instituții atacate atunci a fost Avocatul Poporului, instituție cheie în proces pentru prerogativa, pentru puterea exclusivă de a sesiza direct CCR asupra Ordonanțelor de Urgență neconstituționale – cele prin care urmau să se schimbe reglementările Monitorului Oficial, ale referendumului și ale Curții Constituționale. Și în Legea fundamentală actuală mandatul Avocatului Poporului este de cinci ani. Legea permite însă revocarea lui, dar strict pentru caz de încălcare a legilor și a Constituției. Or, în 2012 puterea USL a hotărât revocarea pe temeiuri pur politice! Ei au fost cei care au încălcat, grav, legea și Constituția.

Iar acum onorabilii membri ai Comisiei de Revizuire vin cu un amendament menit să blocheze lovitura pe care ei înșiși au dat-o cu un an și jumătate în urmă! Scriam eu că cei ce propun și adoptă amendamentele la revizuire ar trebui să fie obligați să-și argumenteze opțiunea. Or, spre deosebire de aproape toate celelalte cazuri – căci au adoptat un teanc de inepții periculoase – în acest caz chiar ar avea un argument, și încă ce argument! Vicepreședintele Comisiei, dl senator PSD Chelaru, ar putea să arate cu perfectă justificare de ce nu dorește niciodată să mai vadă hotărâri de revocare a unui demnitar cu mandat protejat de constituție, cum a fost hotărârea parlamentului 32/2012, semnată de un anume senator PSD. Președintele Comisiei, dl Antonescu ar putea explica elocvent și temeinic că instituția trebuie protejată în acest fel, pentru că ea însăși protejează Constituția. Iar Legea fundamentală trebuie respectată chiar și atunci când oprește debarcarea unui șef al statului devenit impopular. Ar putea să explice că doar un lider complet iresponsabil ar putea gândi și, vai!, acționa altfel. Aș lăsa la o parte aspectul irelevant că dl Antonescu, însuși, intenționează să devină șef de stat pe baza sprijinului USL, fără să fie personal remarcabil de popular. În schimb, dacă pot face abstracție de intențiile dlui Antonescu pentru 2014, nu pot face abstracție de faptele dlui Antonescu din 2012.

În fine, dnii Antonescu și Chelaru ar mai putea să explice ceva, că tot veni vorba. Ar putea să răspundă la următoarea întrebare: dacă și cum ar putea Constituția revizuită să oprească scenariul următor – guvernul adoptă un OUG cu trei prevederi: prima introduce o situație de incompatibilitate a Avocatului Poporului ”dedicată” titularului în exercițiu, a doua prevede că revocarea în caz de incompatibilitate se dispune printr-o lege, iar al treia prevedere îl revocă?