Un bilet de papagal pentru Traian Băsescu

“Guvernul funcționează cu măsuri care deja încalcă Constituția. Miniștrii nu mai vin la ședințele guvernului. Este un nou abuz tip Victor Viorel Ponta, plagiator de altfel. Are Monitorul Oficial în mână și nu publică revocările. Crede că guvernul funcționează ca și plagiatele. Trebuiau să fie niște miniștrii interimar dintre membri Cabinetului.”

“Este nepermis să nu știi dacă un ministru este sau nu este.”
“Este abuz de putere, primul-ministru nu a publicat în Monitorul Oficial demisii.”

(Președintele Traian Băsescu, interviu pentru Evenimentul Zilei)

Hm, este încălcată legea fundamentală dacă un ministru care și-a dat demisia este menținut în post fără să fie numit un interimar? Ei bine, în capacitate oficială, dar cu altă ocazie, același președinte Băsescu a zis că nu, că în termen de 45 de zile nu există temei de a pretinde că e vreo încălcare a Constituției sau vreo criză instituțională. Prilejul a fost dat de refuzul lui însuși de a lua act de demisia ministrului de Externe din cabinetul Tăriceanu I, în 2007. Iar Curtea i-a dat dreptate atunci, ceea ce înseamnă că a creat un precedent care-l exonerează pe Victor Ponta acum. Iată un extras din motivația Deciziei 356 / 2007, prin care CCR s-a pronunțat asupra existenței unui conflict juridic de natură constituțională între președinție și guvern, în urma (între altele) refuzului președintelui Băsescu de a lua act de demisia ministrului M.R. Ungureanu:

”Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art.106 din Constituţie, funcţia de membru al Guvernului încetează, printre alte cazuri, şi în urma demisiei. Demisia este un act juridic unilateral de voinţă al titularului funcţiei şi care nu este susceptibilă de control sau aprobare; despre demisie se ia doar act de către autoritatea funcţiei. În conformitate cu art.6 din Legea nr.90/2001, demisia se anunţă public, se prezintă în scris primului-ministru şi devine irevocabilă în momentul în care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii. Caracterul ei irevocabil priveşte numai pe autorul demisiei, şi aceasta înseamnă că autorul nu mai poate reveni, retrăgându-şi demisia. Prin urmare, în caz de demisie, Preşedintele României, la propunerea primului-ministru, care înaintează demisia şi îi solicită rezolvarea acesteia, urmează să ia act de demisie şi să declare vacantă funcţia de membru al Guvernului.

Curtea constată că domnul Mihai Răzvan Ungureanu a demisionat în scris din funcţia de ministru al afacerilor externe, la data de 5 februarie 2007, a depus demisia la primul-ministru, înregistrată sub nr.5/611/CPT, şi aceasta a devenit irevocabilă la 15 zile de la data depunerii, astfel cum se recunoaşte, în scris, în cererea primului-ministru. Ulterior, la data de 19 februarie 2007, cu Adresa nr.5/954/CPT – la data împlinirii celor 15 zile de la depunere -, primul-ministru a sesizat Preşedintele României pentru a lua act de demisie şi a declara vacantă funcţia. Preşedintele României a luat act de demisie şi a declarat vacantă funcţia de ministru al afacerilor externe la data de 12 martie 2007 şi a emis Decretul nr.193 din 12 martie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.177 din 14 martie 2007. Curtea Constituţională constată că emiterea acestui decret a avut loc la 20 de zile de la data luării la cunoştinţă, în baza comunicării făcute de primul-ministru la data de 19 februarie 2007, data expedierii.

Preşedintele României a arătat că acest interval de timp a fost motivat de unele atribuţii ce trebuiau să fie aduse la îndeplinire de către ministrul demisionar, activităţi care nu comportau întârziere. Curtea reţine că ministrul demisionar, chiar dacă demisia a devenit irevocabilă, poate continua îndeplinirea unor acte ale funcţiei până la data la care Preşedintele ia act de demisie şi declară funcţia vacantă, fiind de principiu admis că demisionarul poate continua activitatea o perioadă de timp după devenirea irevocabilă a demisiei. Aşadar, nu există nici un temei de nelegalitate în procedura desfăşurată de Preşedintele României şi această situaţie motivată nu poate fi reţinută ca o nerespectare a atribuţiei constituţionale privind luarea de act de demisie şi de declarare vacantă a funcţiei. Având în vedere dispoziţiile constituţionale şi prevederile Legii nr.90/2001, Curtea Constituţională constată că soluţionarea demisiei, sub cele două aspecte ale atribuţiei, de către Preşedintele României, s-a făcut legal.”

Ca urmare a precedentului, președintele Băsescu primește un bilet de papagal. Nu doar pentru că ar trebui să-și amintească de el, ci pentru că el a fost autorul. Chiar dacă judecătorii l-au exonerat de acuzația de încălcare a Constituției (pe care o face el acum împotriva premierului Ponta), e clar că situația de-atunci a fost o anomalie. Anomalie pe care degeaba o acuză acum. Ar trebui să-și dea palme în fața oglinzii.

7 thoughts on “Un bilet de papagal pentru Traian Băsescu”

  1. Doc, nu am cum sa verific veridicitatea celor spuse de Basescu dar din ce spune reiese ca s-a luat deja act de demisii si se refuza publicarea in MO. Asta ar fi alta situatie decat cea din 2007, daca nu e o deformare sau o minciuna. Ar fi un abuz la MO.

  2. Nu stiu daca V. Ponta a luat act. Nu stiu cum poate dovedi presedintele sau oricine asa ceva. Nici n-as despica firul de par in doua pe tema asta – in 2007 presedintele a fost de acord cu mentinerea in post a unui ministru demisionar, refuzand vreme de o luna jumatate sa il revoce in mod formal. Premierul face acum acelasi lucru. O fi vreun chitibus juridic prin care cazurile sunt distincte, dar chitibus este. La nivel de normalitate in functionarea institutiilor avem FIX acelasi caz.

  3. Din pacate,Basescu a incetat de facto sa fie presedinte al Romaniei,preferand in ultimul timp sa joace rolul de sef al clevetitorilor,gata oricand sa-si dea cu parerea despre orice.,doar doar va apare pe prima pagina.Maniera total nepotrivita de a-si exercita functia in vazul lumiiii(a se vedea episodul cu Ponta actionand zice-se neconstitutional intr-o imprejurare care este copy paste dupa comportamentul lui Basescu in cazul MRU ministru de externe…)Pacat ca rateaza din ce in ce mai evident sansa de a face istorie.Clevetitorii isi au locul in Cismigiu,printre chibiti,nu la Cotroceni!!!

  4. Doc, daca nu ar fi fost simplu neadevar (ce spune Basescu adica) nu ar fi fost tocmai chitibus diferenta dintre situatii.

    Pentru ca MO sa aiba ce sa publice este necesara emiterea unui decret prezidential. Daca Basescu ar fi emis un decret si MO refuza publicarea lui (din ordinul lui Ponta sau din orice alt motiv) ar fi fost un abuz; s-a mai intamplat in 2012 cu o decizie a CCR care a intarziat de la publicare. Dar Basescu chiar el recunoaste in interviul dat luni ca nu i s-au trimis demisiile pentru ca (si) el sa ia act de ele. Mai mult, de-abia astazi Ponta a trimis catre Cotroceni demisiile si propunerile de interimat. MO saracul nu ar fi avut cum sa abuzeze nici daca ar fi vrut.

    Evident ca sunt de acord cu tine legat de concluzia articolului, dar biletul de papagal merita dublat de sublinierea minciunii sau deformarii voite din interviul de la EVZ.

  5. Doc,
    atat episodul acesta cat si cel cu programul de guvernare, unde s-a facut si mai tare de cacao, arata un Basescu disperat, dispus sa faca orice ca sa mai jumuleasca vreun procent electoral de la USL/USD etc…
    din pacate pentru el, cum spuneam, nu reuseste decat sa se faca de cacao.
    P.S.
    nici cu decizia CCR referitor la programul de guvernare nu mi-e rusine, reusesc sa contrazica prin comunicatul de azi decizia de sambata.
    adica spun ca cererea e inadmisibila, dupa care vin si spun ca de fapt au studiat documentele si au constatat ca nu s-a schimbat programul de guvernare.
    pai, daca e inadmisibila, ce mai conteaza daca s-a schimbat sau nu?
    dar, la ce cozi de Grebla s-au aciuat pe-acolo, in afara de Morar, Pivniceru si Minea, parca nici nu-i de mirare.

  6. Eu n-as fi votat pentru inadmisibilitate. Ar fi inadmisibila daca cererea de neconstitutionalitate ar viza acordul politic, in sine. Dar cererea vizeaza, daca nu ma insel, hotararea de schimbare a struturii si compozitiei guvernului, caz in care e perfect admisibila. A, ca temeiurile pentru atac se refera la acordul politic, asta e altceva. CCR ar fi trebuit sa decida ca sesizarea e admisibila si neintemeiata. Presupun ca acel singur judecator care a votat impotriva asta a sustinut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *