Este Crin Antonescu de "dreapta"?

Întrebarea nu este pentru mine. Aș putea să încerc o definiție a termenului ”dreapta”, una cât de cât rezonabilă, ideologică, dar mă îndoiesc că ar fi comună cu cele care sunt circulate prin spațiul nostru public – de unde și nevoia de ghilimele din titlu. Iar, o dată definiția dată, răspunsul meu personal la ar fi subiectul unui articol de opinie. Analiza de mai jos pornește în schimb de la un fapt simplu: politicieni și jurnaliști vorbesc în mod curent de ”dreapta”, mai ales în contextul ”unificării” ei. Doar ieri dl Băsescu spunea într-un interviu:

”Este clar ca dreapta dupa europarlamentare trebuie sa ia decizia de a avea un singur candidat la prezidentiale.”

Deși jurnaliști și politicieni auto-identificați de dreapta, inclusiv președintele, au vorbit și au pledat pentru asta la alegerile pentru Parlamentul European, acolo n-a avut loc nicio unificare, absorbție, fuziune, alianță politică sau electorală. Tema a fost reluată pentru alegerile prezidențiale. Trebuie spus aici că din această privință e o diferență majoră între cele două alegeri. Rezultatul alegerilor europarlamentare sunt scoruri pentru fiecare din partidele competitoare. Putem eventual vorbi de ”pierdere” doar pentru partidele aflate sub pragul electoral. La alegerile prezidențiale, în schimb, există un câștigător, unul singur. Miza unei eventuale ”unificări” este cu totul alta.

Bun, haide să încercăm o analiză a acestui demers… și dăm de primul obstacol. Ce e această ”dreaptă”? Cine e și ce vrea? Pe cine include? În mod vag, se pare că ea se suprapune peste partidele din actuala opoziție – o definiție care ar putea avea sens, până la un punct, în măsura în care e evident că puterea reprezentată de PSD se autodefinește a fi de ”stânga”. În acest caz, dilema ar fi cea din titlu: este Crin Antonescu, președintele și candidatul la prezidențiale al PNL, cea mai mare forță din opoziție, de ”dreapta”? Dl Antonescu a fost până mai de curând candidatul USL, adică al alianței politice dintre partidul său și PSD, care a câștigat alegerile din 2012 și a impus premierul actual, dl Ponta președintele PSD – care este cel mai probabil și candidatul prezidențial al ”stângii”. Dl Antonescu a forțat chiar alegerile prezidențiale anticipate în vara lui 2012, când ar fi urmat să candideze din partea USL. Întrebarea e prin urmare foarte justificată, și crucială.

Căci, dacă răspunsul este DA, atunci unificarea rapidă a ”dreptei” n-are pur și simplu niciun fel de temei, din contră. Unificarea dreptei la alegerile prezidențiale ar trebui realizată, nu după 25 mai, ci după 25 noiembrie, adică după primul tur al alegerilor prezidențiale. Dl Băsescu spune că scenariul ăsta e o glumă, pentru că, citez, ”electoratul nu se va muta peste noapte”. În realitate, însă, electoratul se mută foarte bine de la un tur la altul – considerând antecedentele, iar problema reală este dacă se mobilizează sau nu. E fenomen studiat și verificat că un alegător care a venit și a votat pentru candidatul preferat în turul I are șanse mai mari să participe și la turul II decât unul care n-a participat deloc la vot, chiar dacă asta înseamnă să dea votul altui candidat. Participând separat, candidații ”dreptei”, diferiți ca istoric, profil și public țintă, și-ar mobiliza fiecare bazinul electoral propriu, dând șanse maxime candidatului unic susținut în turul II. De asemenea, a aștepta turul I al alegerilor rezolvă și problema, dificultatea practică cât se poate de serioasă a stabilirii candidatului cel mai bine plasat, cu cele mai mari șanse de a câștiga alegerile.

Singurul argument valabil pentru a stabili un candidat unic al ”dreptei” înainte de turul I al alegerilor prezidențiale este dacă răspunsul la întrebarea din titlu este NU. Atunci, această unificare ar deveni imperativă, tocmai pentru a împiedica situația în care niciunul din candidații ”dreptei” nu intră în turul II, în locul lor concurând și câștigând unul din cei doi foști co-președinți ai USL.

Repet, întrebarea e crucială pentru întreaga discuție a ”unificării dreptei”, un răspuns dă o direcție de acțiune, celălalt una aproape perfect opusă. Or, din rândul liderilor politici, din câte știu doar Monica Macovei a spus clar și răspicat că nu se pune problema susținerii dlui Antonescu, din pricina evenimentelor din 2012, mai sus pomenite. Un mesaj care l-a supărat atât de rău pe Crin Antonescu încât acesta a condiționat discuțiile cu PDL de rezolvarea ”problemei Macovei”. În schimb, președintele Băsescu când îl amintește pe Crin Antonescu alături de Victor Ponta și îi pune, citez, ”în aceeași găleată”, când vorbește de Crin Antonescu ca de un potențial candidat al ”dreptei”, care să-l bată pe Victor Ponta. Cât timp nu lămurește această dilemă, președintele și ceilalți care pledează pentru ”unificarea dreptei” își sabotează propriul demers.

5 thoughts on “Este Crin Antonescu de "dreapta"?”

  1. salut doc. Definitia dreptei e extrem de relativa [fie doctrinar fie ca program de guvernare]. Definitia e si dependenta de tara si de perioada istorica.
    PD din USA considerat “mai la stanga” apare ca extrema dreapta fata de PSD din RO.
    Asa ca -in opinia mea- cine vrea mai putin stat asistential e mai la dreapta decat doritorii de mai mult stat asistential.

  2. Ce nu inteleg eu e de ce ar trebui sa asteptam turul I al alegerilor prezidentiale sa aflam cine e cel mai bine plasat contracandidat, cind asta de poate determina oricind cu un mare grad de precizie. Cum ai spus acest contracandidat ar putea fi niciunul “agreat de dreapta”, si atunci o fi cam tirzior. Nu inteleg cum discutiile rationale nu pot avea loc pina in ultimul moment. Pina in ceasul al 12-lea tot discutam, parlamentam, negociem, ca si cum nu ar fi clare optiunile de la inceput.Ce surprize de proportii mai putem astepta? Cavalerul pe cal alb sosit fix in ceasul al 12-lea? Aia nu mi se pare atitudine responsabila ci lasat lucrurile sa decurga cum da Domnul. Iar in final cine o fi, o fi, cineva tot trebuie sa cistige.
    Si nu inteleg cum mai poate cineva discuta de “unirea dreptei” cind e clar ca sansele sa se intimple sint de 0,1%. Chiar in cazul in care s-ar intimpla, dupa foarte scurta perioada diferentele intre diversi lideri politici ar izbucni imediat, incit s-ar ajunge rapid la ce a fost inainte, adica situatia de acum. Sa nu uitam istoria recenta, in care unii de la PNL s-au desprins si au trecut la PD-(L), altii au fost exclusi. Iar in PDL unii s-au desprins si au format PMP iar altii, nu vor nicicum sa adere sau sa uneasca cu acestia (FC). PNT e in deriva de ani de zile, ce mai putem astepta de la ei? Ma mir cum marea revelatie PPDD s-a rarifiat fara sa-i pese la nimeni. Toata aceasta lume poate la um moment data sa se uneasca si sa traga intr-o singura directie? Nicidecum, decit poate pt. un proiect punctual, cum ar fi alegerile prezidentiale, dar si aia nu fara mult efort si negociere politica, ca si cum ar avea ceva de negociat.
    Astia sint omenii, partidele si mentalitatea, ce pretentii mai putem avea? Sigur, surprize placute mai pot fi, insa nu de “unire” discutam aici, ci drum comun de scurta durata, apoi oricum urmeaza o despartire, iar asta atit pe partea stinga cit si pe dreapta (vezi USL sau PNL+PC = ACD, sau oricine cu orice vrei).
    Toata discutia asta de la Basescu o vad doar mobilizatoare, insa fara prea multe efecte practice. Daca vrea sa dovedeasca ceva sa vedem o combinatie minimala PMP-FC fara de care cum sa vedem intelegeri cu orgolii si mai mari?
    Sa mai asteptam si sa mai vedem …

  3. Intrebarea cred ca nu isi are absolut niciun rost. Mai ales pentru ca, sa ne fie cu iertare, dar clivajul dreapta-stanga, pe langa faptul ca este unul destul de fluid (partidele trec, in timp, de la dreapta la stanga), oricum nu se aplica la politica romaneasca (nu doar la politica romaneasca, dar despre ea este vorba aici).
    Pentru ca un candidat sa fie unic pentru mai multe partide ar trebui indentificat un element comun al acelor partide, iar acel element sa fie suficient de important incat ele, partidele, sa il considere determinant in a le deosebi de restul. Au PNL, PMP, PDL si altii ceva in comun incat sa ii uneasca impotriva PSD?

  4. Unu-2,

    Ce nu inteleg eu e de ce ar trebui sa asteptam turul I al alegerilor prezidentiale sa aflam cine e cel mai bine plasat contracandidat, cind asta de poate determina oricind cu un mare grad de precizie

    Nu stiu exact de ce folosesti pluralul. Cine suntem acesti “noi” ? :-) Daca ar fi dupa mine, eu as putea sa exprim o opinie personala, sau sa incerc o analiza dintr-un punct de vedere sau altul. Dar, tot obiectiv si analitic vorbind, nu depinde de mine sau de tine asta. Depinde de liderii partidelor care ar compune – zice-se – “dreapta” si care trebuie sa ia aceasta decizie. Or, vorbesc de dreapta si presedintele, mai nou si crin antonescu si alti lideri si lideri de opinie, dar e clar ca au idei divergente despre cine ar trebui sa fie acest candidat unic.

    De la aceasta constatare porneste articolul.

  5. Andrei,

    tu vorbești de o dreaptă ideologică, în timp ce eu am spus clar că mă refer la partidel autodeclarate de dreapta – de unde și ghilimelele. Am explicat asta și în articol, unde am spus că definiția mea asupra termenului ar fi irelevantă pentru articol. La fel și comentariul tău.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *