Eugen Nicolicea debutează ca ministru cu o minciună grosolană

Nu e tocmai o surpriză pentru cine cunoaște palmaresul și ”ce-l mână în luptă” pe dl Nicolicea faptul că propunerea de ministru pentru relația cu Parlamentul în cabinetul Ponta III își face ca prioritate legea amnistiei și grațierii. Dar, vai mie, am fost surprins de seninătatea cu care omul aruncă o minciună mizerabilă în argumentația pentru adoptarea legii ăleia ticăloase:

”Intotdeauna cand se trece de la un Cod penal cu pedepse mult mai mari la un Cod penal cu pedepse mult mai mici trebuie date legi tranzitorii printre care unele sunt aceste legi de amnistie si gratiere, pentru ca vom avea persoane condamnate cu pedepse foarte mari, pedepsite pe vechiul Cod si apoi pedepse mult mai mici pentru aceeasi fapta facuta poate in aceeasi zi, in aceleasi conditii si de aceea este nevoie de aceste legi tranzitorii. Eroarea majora a adoptarii acestor legi a fost aceea ca ele au fost adoptate in ultima clipa. (…). Punctul meu de vedere este ca, daca o astfel de lege va intra in vigoare, va trebui sa fie foarte bine cantarita, sa aiba niste articole care sa prevada cazurile deosebite intre cei pedepsiti pe vechiul Cod si pe noul Cod.”

(Eugen Nicolicea, preluat de Hotnews)

Nu, nici vorbă. Nu e nevoie de legi tranzitorii pentru cazul prezentat, pentru că legile penale favorabile se aplică retroactiv. Practic, dacă ne amintim, din clipa intrării în vigoare a noului cod penal, pedepsele mai blânde au fost imediat aplicate, ceea ce a dus la eliberarea unor condamnați sau mutarea lor în alt regim penal. E o minciună sfruntată și că ar fi nevoie în astfel de cazuri de grațiere (care înlătură pedeapsa cu totul), și cu atât mai mult de amnistie, care înlătură complet răspunderea penală, ca și cum fapta n-ar fi existat.

Despre legea ANI (V). Problema de constituţionalitate se confirma

CCR: Legea privind controlul averii demnitarilor este neconstitutionala anunţă Hotnews, în mod eronat. Nu legea a fost declarată neconstituţională, ci un proiect privind modificarea ei. Mai precis, Curtea Constituţională a oprit intrarea în vigoare a aşa-numitului “amendament Nicolicea”, care prevedea confiscarea averii nejustificate.

S-a adeverit astfel ce spuneam cu câteva săptămâni în urmă despre această problemă, apropo de legea ANI, noua lege privind controlul averilor :

Sunt două probleme majore cu forma “dură” a legii. Prima e că apariţia termenului “confiscare” duce imediat legea într-o zonă sensibilă constituţional. Legea fundamentală spune “Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.” Asta nu înseamnă că în principiu nu se poate face o lege constituţională care să confişte averile dobândite ilicit, din contră. Dar legea o fac exact papagalii gen Nicolicea. Deputatul PSD pare să fie capabil să-şi treacă la Cameră orice amendament doreşte, magie pură; el e cel care promovează, uneori la un mod de o demagogie grosieră, ideea înăspririi legii în acest fel. Problema e că odată intrată în zona guvernată de textul constituţional, aplicare legii va fi cel puţin îngreunată şi întârzâiată de excepţie peste excepţie ridicată de împricinaţi la Curtea Constituţională atacând legea pe baza textului constituţional expus mai sus.

Apoi, am văzut exprimat, inclusiv de către noul ministru al Justiţiei, ideea că legea ar fi asigurată de un asemenea atac de faptul că există deja decizii ale Curţii care confirmă constituţionalitatea unei astfel de abordări. E adevărat, legea similară, în vigoare până anul trecut, a fost atacată în mai multe rânduri pe motiv că, dacă Comisia (echivalentul Agenţiei) constata că averea nu a fost dobândită licit, trimitea instanţei care decidea confiscarea bunurilor care nu puteau fi justificate. Curtea a respins excepţiile pe motivul, ciudat, că exprimarea e confuză dar nu încalcă constituţia, şi e treaba instanţelor să o interpreteze. Una din excepţii fusese trimisă de Avocatul Poporului la cererea… dlui deputat Nicolicea. De asemenea doar două sesizări au fost respinse de judecători în unanimitate; la cealaltă, brusc, trei judecători au abandonat precedentul fiind de părere că legea încalcă totuşi constituţia. (Despre legea ANI (IV). În secvenţe de groază, legea este atacată de papagali feroce)

Felicitări celor 71 de parlamentari. Departe de a fi provocat distrugerea legii, ei sunt cei care au protejat-o de un amendament a cărui intenţie era să o saboteze. Vă imaginaţi ce s-ar fi întâmplat dacă, odată promulgată modificarea la ea, şi ajunsă în fine în situaţia de a fi aplicată, legea privind controlul averilor ar fi fost declarată neconstituţională… Un exemplu, cu tot cu papagalii aferenţi (gen Adrian Năstase), îl avem în privinţa legii privind răspunderea ministerială.

O lecţie irlandeză despre anticorupţie

Săptămâna trecută o ştire anunţa că premierul republicii Irlanda şi-a anunţat demisia. Bertie Ahern a decis să renunţe la şefia guvernului de la Dublin, în urma acuzaţiilor de corupţie aduse de aşa numitul “Tribunal Mahon”. Episodul a trecut aproape neobservat, mai ales că era fix în toiul summit-ului NATO. Totuşi, merită să aruncăm o privire asupra lui, pentru că spune multe despre modul în care funcţionează acolo trebuşoara asta cu anti-corupţia, prin comparaţie cu ce se întâmplă aici.
Continue reading O lecţie irlandeză despre anticorupţie

Despre legea ANI (IV). În secvenţe de groază, legea este atacată de papagali feroce

Proiectul iniţial legii ANI, cel care aparţinea dnei Macovei, a fost supus la două critici majore. Prima critică spunea, în esenţă, că nu este îndeajuns de dur şi de strict. A doua critică spunea, în esenţă, că este excesiv de dur şi de strict. Faptul că aceste critici se bat cap în cap nu a împiedicat anumite persoane să le arunce, fără să clipească, pe ambele. Dna Weber, reprezentanta PNL în PE, îmi vine acum în minte. În urmă cu 2-3 ani se răstea la dna Macovei că de ce ANI nu cercetează şi rudele de gradul IV. Acum a descoperit că însăşi ideea de cercetare în felul acesta a averii demnitarilor este o exagerare, şi impunerea de către europeni a unui standard dublu. Oricum, măcar dna Weber a aşteptat să treacă ceva vreme; căci sunt cazuri de papagali politici care acuză şi un lucru şi contrariul lui practic în acelaşi timp.

Continue reading Despre legea ANI (IV). În secvenţe de groază, legea este atacată de papagali feroce

Pe scurt

Poate că e o glumă; nu ştiu: citesc în Evenimentul Zilei“PNL vrea eliminarea listei suplimentare din legea votului uninominal şi scăderea numărului de parlamentari, dacă o formaţiune depăşeşte 50%.” Spuneţi şi voi, râdeam împreună cu Mih de confuzia în care se află preşedintele Camerei (penelistul Olteanu) când separă votul de distribuţia mandatelor şi spune că aceasta din urmă se face după principii matematice. Eh, se pare că nu-i de glumă, e de principiu băgat în lege.

Sigur, legea astfel formulată, pe lângă că e aberantă, este flagrant neconstituţională. Nu m-ar mira ca asta să fie noua tactică de temporizare: o suită de versiuni neconstituţionale ale legii, pe care (vaaai) parlamentarii să nu le poată corecta în timp util. De altfel, am citit că de punerea legii în acord cu decizia CCR se ocupă comisiile juridice nu cea de cod electoral, asta deşi practic, ţinând cont de decizia Curţii, corecţia presupune modificarea sistemului de vot. (corecţie ulterioară : aici am călcat într-o confuzie; am completat mai jos despre ce e vorba : am sărit peste virgulă şi am interpretat ca şi cum partidul peste 50% i se scad parlamentarii în exces, de fapt scade numărul total al parlamentarilor)
Continue reading Pe scurt