Corupți dar competenți? Ei aș!

Apropo de PSD exista o zestre de imagine acumulată pe vremea guvernării Năstase, Adrian, 2000-2004. N-a fost o zestre adunată doar prin efortul mass-media de partid, altfel s-ar fi risipit în bună măsură ulterior. A fost și destul adevăr acolo, și de asta a durat. Mă refer la imaginea unui partid de oameni competenți pentru scopul guvernării. A fost cultivată cu grijă, și ajutată, e drept, și de imaginea deplorabilă lăsată de guvernarea anterioară a CDR. Da, a fost greu să scape de imaginea de partid de oameni aroganți și corupți, mereu la limita acaparării statului. Cele două s-au îmbinat, într-un final, în discursul public autohton: PSD e un partid de oameni corupți, dar cel puțin competenți. În 2004, electoratul a fost mai sensibil la negativul corupției, și s-a manifestat ca atare în alegeri. Dar pierderea puterii n-a pus o primejdie serioasă la adresa acestui capital de imagine. Guvernările ”dreptei” au fost cât se poate de inegale, atât între ele (diferență masivă între guvernul Tăriceanu I și Tăriceanu II, de exemplu), dar și între diverși miniștri dintr-un același cabinet.

În schimb, lucrurile s-au schimbat odată cu revenirea la conducerea guvernului, sub bagheta lui Victor Ponta, președinte de partid și premier. Imaginea de competență este sub un atac, virulent și constant, chiar din interior. Nu că PSD ar sta mai bine la capitolul corupție și respect față de statul de drept, nici vorbă!, dar măcar partea asta oricum era negativă încă din vremea premierului -> infractorului Năstase. Și nici măcar contra-performanțele de-aici, care capturează destul de mult atenția presei și comentatorilor independenți, nu pot să ascundă că și la capitolul competență tot de o contra-performanță avem parte. Și nici presa de partid și grupul foarte activ de consilieri/propagandiști nu mai sunt în stare să ascundă asta.

Azi unul din proiectele centrale ale guvernării, legea descentralizării trecută prin asumarea răspunderii guvernului, a fost declarată neconstituțională de Curte, în unanimitate. Scriam, înainte să fie adoptată, despre modul în care pare să fi fost făcută: pur și simplu pe genunchi, de pe-o zi pe alta. Luni de zile pseudo-dezbaterile au fost pe linia, care județe în ce regiuni intră, și-atât. Stupid. Luni de zile ministerul dlui Dragnea a rezistat la cereri repetate din partea ONG-urilor interesate de a explica CE anume se descentralizează și cum. În final s-a făcut public și proiectul, după ce proiectul regiunilor a fost oricum compromis de calendarul dat peste cap al revizuirii constituției (altă boacănă gravă!). S-a demonstrat că n-au spus nimic luni de zile despre ce se descentralizează și cum pentru că probabil nici eu nu știau, sau nu le păsa. Apoi, abia ce au apucat comentatorii în temă și experții să se uite și să se ia cu mâinile de cap, că proiectul și trecuse de parlament. Acum s-a întors de la Curtea Constituțională, cu echivalentul unui șut în spate. Poate în ultimul ceas o să fie făcut mai cu cap, dar mă îndoiesc.

Tot azi citesc că,

Experţii Comisiei Europene au transmis autorităţilor române că prima versiune a Acordului de Parteneriat (AP) pentru utilizarea fondurilor comunitare în perioada 2014-2020 este lipsită de viziune strategică, prea vagă şi nu dovedeşte că lecţia dată de eşecul cheltuirii banilor UE este valorificată. (Mediafax)

Nu e primul din aceste avertismente. Să mai pomenesc de episodul eșuării lamentabile a privatizării Oltchim, CFR Marfă sau a Poștei? De ”reformele” mereu anunțate și niciodată puse în practică la Sănătate? De rateurile ridicole date de ministrul ”Marilor Proiecte”, Dan Șova, capabil cel mult de o joacă cu carioca pe hartă, desenând autostrăzi și schimbându-le apoi de pe o zi pe alta? Să amintesc că suntem în continuare înafara spațiului Schengen? Că niciodată, nici măcar pe vremea lui Adrian Năstase n-am avut o relație la fel de proastă cum e acum cu partenerii europeni și americani? Că la Educație singurul proiect major pare contrareforma, anularea oarbă a modificărilor adoptate sub mandatului lui Daniel Funeriu?

Ținând cont de relația … specială pe care o au cu justiția penală și instituțiile asociate, și cu ideea de anticorupție în sine, îngrijorarea apropo de venirea PSD/USL la putere era la forma, ”vai nouă, să vezi cât o să fure ăștia cât timp stau la guvernare!”. După mai bine de un an de rateuri jenante sentimentul poate să fie reformulat astfel, ”vai nouă, să vezi cât o să guverneze ăștia cât timp stau la furat!”

"Ne chinuim cu viața asta…”

Nu, n-am cum să comentez așa ceva. Vă ofer doar pasajul și un context: e transcriptul unei înregistrări între Remus Vulpescu (consilier al ministrului finanțelor, Chițoiu) și Ioan Mihăilă (consilier al ministrului Energiei, Niță). Cei doi pun la cale un tun din banul public din care doar mita(!) e de 1,4 milioane de euro, iar consilierul lui Niță tocmai s-a întors dintr-un concediu de 10 zile în Brazilia.

VULPESCU DUMITRU REMUS: Excelenţă! Ce faceţi, excelenţă?
MIHĂILĂ IOAN: Ce să facem? Ne chinuim cu viaţa asta…
VULPESCU DUMITRU REMUS: Nu v-aţi bronzat! (…)
MIHĂILĂ IOAN: Păi, nu, că n-am stat la soare. Am stat în frig.

Bun, sper ca dl Mihăilă – proaspăt arestat preventiv, să se fi obișnuit cu frigul. Îl paște ceva mai mult timp la răcoare.

Victor Ponta sau guvernarea pe bază de inerție

N-am mai scris de ceva vreme un comentariu politic având ca subiect vreo acțiune guvernamentală. De fapt, guvernarea Victor Ponta (USL) nu pare deloc să inspire analiza politică, nu doar pe acest blog. De ce? Poate îmi dați o mână de ajutor: propuneți subiecte, câteva inițiative politice majore ale acestui guvern. Bun, nu neapărat unele majore, orice inițiative politice semnificative, cu cap și coadă, care să poată fi comentate… Greu, nu? Ca să analizezi guvernarea, trebuie să ai ceva particular de analizat. Or, deși premierul este foarte activ, mai ales mediatic, guvernul său funcționează mai degrabă pe bază de inerție. Iar asta e cu atât mai ciudat cu cât dl Ponta a ajuns în fruntea executivului direct din opoziție, una foarte articulată și activă.

Exemple sunt destule. Intenția de a supra-impozita bugetarii cu salarii prea mari? Abandonată ulterior? E reluarea aproape identică a unui episod de pe vremea guvernării Boc. Dacă îmi aduc bine aminte, din opoziție dl Ponta spunea că ministerul condus pe-atunci de Elena Udrea va fi desființat, l-am apreciat pentru asta. Nu doar că ministerul există și e încredințat secundului Dragnea, dar acesta tocmai a anunțat un nou ”Program Național de Dezvoltare Locală”, exact instrumentul de influențare/control al autorităților locale prin bani publici care era vehement denunțat cât a fost sub controlul dnei Udrea. Citesc că același minister a hotărât închiderea spitalului municipal din Titu, motivând chiar cu un OUG din 2010. Mai citesc că începe explorarea privind rezervele de gaze de șist…

N-aș vrea să las impresia că opinia mea politică despre fiecare din aceste măsuri este negativă. De fapt, opțiunile mele politice nu se schimbă odată cu guvernanții sau cu schimbarea opțiunilor lor politice. Lipsa inițiativelor (și implicit schimbărilor) majore de politică economică – cu alte cuvinte, păstrarea celor de pe vremea guvernării Boc – este un lucru lăudabil, pentru motive foarte concrete și bune: citesc că România e pe cale să iasă din procedura de deficit excesiv, recesiunea economică a fost oprită, inflația a coborât la nivele record șamd.

Revenind la întrebarea din primul paragraf, cineva ar putea spune că guvernul Ponta are două inițiative politice majore: legea regionalizării și revizuirea Constituției. Problema lor e că ambele sunt, cel puțin pe moment, goale de conținut. De exemplu, nu știm nimic despre cel mai important aspect al proiectului de regionalizare. Acesta se referă, nu la ce județe vor fi în ce regiune, cum se vor denumi și de unde vor fi conduse, ci la atribuțiile regiunilor și rearanjarea celor de la nivel local, județean sau național. Nimic despre asta, în schimb știm că guvernul își va asuma răspunderea pe proiect, deși deține o majoritate solidă în parlament. Adică, un nou punct comun cu guvernul Boc, și – în ce mă privește – un nou punct în care nu am niciun fel de reproș. Reproșul meu este, repet, lipsa din dezbaterea publică a datelor esențiale despre acest proiect major, ceea ce riscă să ducă la acțiune politică bazată pe faptul împlinit – azi vă arătăm textul, mâine e gata adoptat. Nu că guvernarea PDL ar fi stat strălucit la acest capitol, nici vorbă.

La fel e și cu revizuirea Constituției. Crin Antonescu și Forumul Constituțional – acesta din urmă funcționează ca un fel de cor al șefului comisiei parlamentare și candidat anunțat la postul de șef al statului post-revizuire – au enunțat ca principiu ”clarificarea” unor aspecte constituționale. Pe undeva, e foarte amuzant: e foarte neclar cum anume vor să clarifice, de fapt este neclar și ce anume cred ei că e neclar. Termenul este nefericit ales, cel puțin. Neclaritatea Constituției nu este o problemă; în realitate, în multe privințe, nu este nici măcar un fapt. Atribuțiile constituționale ale președintelui sunt clare. Problema este că ele sunt, împreună, de o asemenea natură încât se intersectează cu cele ale guvernului/majorității parlamentare, ducând la o situație de coabitare. De exemplu la desemnarea miniștrilor sau a premierului. Asta ar trebui clarificat: dacă suntem de acord cu coabitarea sau dacă trebuie rezolvată și cum anume. La fel, rolul Ministerului Public și statutul procurorilor nu sunt deloc neclare în actuala constituție. Poate că dlui Antonescu și celor din jurul său, eventual și altora, nu le place acest statut. Poate au și argumente pentru asta. Foarte bine, acesta poate fi pus în discuție și modificat, dar nu pe temeiul fals că ar fi ceva neclar acolo. Celălalt șef al USL, dl Ponta, vine cu tot felul de idei punctuale, mai mult sau mai puțin stupide – pentru scopul acestui articol merită spus doar că nu reprezintă în vreun fel inițiative politice majore. Mă îndoiesc că marea provocare politică a României actuale ar fi confiscarea mașinilor vitezomanilor, ultima producție prim-ministerială în materia legii fundamentale. De fapt, nu văd vreun motiv pentru care nu s-ar putea face așa ceva și acum, prin lege. Bun, chiar și așa, s-ar putea argumenta că în sine regionalizarea și revizuirea constituțională ar fi proiecte politice majore, dincolo de orice fel de detalii ale acestora. Da, așa este, doar că nu sunt inițiative ale USL. Sunt ale PDL, actuala putere doar le-a preluat. Măcar revizuirea constituțională inițiată de fosta putere era ceva mai clară apropo de ”clarificări”.

Că veni vorba de PDL, guvernarea inerțială Ponta este făcută posibilă, ba chiar de succes – conform sondajelor – și de faptul că opoziția nu prea există. Nu mă refer la prezența parlamentară, e irelevant dacă ar fi avut 7, 19 sau 40% din parlamentari. Problema e că nu au un discurs coerent împotriva guvernării. Neștiind cum să se raporteze la guvernarea Boc, partidul condus de Vasile Blaga nu reușește să aibă o alternativă clară la guvernarea Ponta.